Ideea că miliardarul Soros i-ar fi instigat pe fo(ru)miştii americani să iasă în stradă ca să-şi smîngălească ofurile cu creta pe trotuarul din faţa bursei newyorkeze mi se pare atît de dulce de parcă însuşi domnul Copos şi-ar fi scos plăcintăresele în faţa stabilimentului să protesteze că patronul pune prea puţine stafide în cozonac.
Omul care la începutul anilor ’90 a sponsorizat piperul de sub coada societăţii civile româneşti (care, mult prea iubitoare de sine însăşi, s-a domolit lingîndu-şi singură tîrtiţa) a suferit un cumplit eşec în fostele ţări comuniste, în care spera să creeze o nouă clasă politică, nepătată, senină şi deschisă nu doar la buzunare.
Costisitorul experiment a produs pe bandă rulantă – la Budapesta, la Bratislava, ca şi la Bucureşti – anticomunişti de operetă, mici funcţionari ai indignării publice şi cîţiva lideri politici tinerei borşiţi înainte de vreme, înamoraţi de cenzură şi predispuşi să ciupească coarda naţionalismului mai abitir decît bătrînii cobzari comunişti.
Pe de altă parte, ce fel de societate deschisă poţi să construieşti, cînd societatea de consum îşi închide obloanele?
E posibil ca miliardarii americani să fi simţit înaintea noastră că Dumnezeu şi-a cam terminat lucrarea pe pămînt şi să încerce să participe şi dumnealor, cu puţinul pe care îl au, la Apocalipsă.
Aşa că, să nu ne mire dacă o să-i vedem mîine-poimîine pe Bill Gates şi pe Warren Buffett cîntînd Internaţionala în fruntea maselor populare şi pe domnul Soros înfigînd steagul roşu, aidoma soldatului sovietic, pe cea mai înaltă clădire de pe Wall Street.
Daca ati vrut sa si spuneti ceva, eu nu am inteles nimic. Dar poate nu ma duce capul.
@Gigel Nu te duce capul, saracul de tine.
Dacă nu ţi’e clar ce’a vrut autorele, încearcă să citeşti…invers tot articolul, adică de la coadă la cap. Dacă nici atunci nu vei pricepe, atunci înseamnă că trebuie să mai pui mâna pe carte. Sau mai simplu, să dai pe Google un Search la „comunism”. Sau şi mai simplu, dat fiind că în chestiunea asta cam toţi fac confuzii cât casa (printre care chiar şi poetul nostru, care confundă poziţia obiectivă de clasă cu poziţia subiectivă, mai pe româneşte, uitând de cazul lui Saint Simon, Herzen, Engels, Lenin, Pătrăşcanu, Maurer etc etc etc ) deci date fiind toate astea, poţi să’l întrebi pe sussemnatul.
Lovita puternic in tartita de tsunami-ul economic declansat, in fapt, in 2007 (nu in 2008, cum latra sfertodoct diletantii din presa), coana Evropa agonizeaza si nu intelege neam ce se intampla cu dumneaei. Partea „mai avuta”, civilizata si activa a Evropei, adica UE, si-a instalat in mai toate breaking-news-urile bufonii de ocazie, in persoana presedintelui francez Nicolas SARKOZY si a cancelarului german Angela MERKEL. Fara sa-si dea seama (ma insel?), cei doi se ridiculizeaza (nu cred ca le-a cerut-o nimeni!) zilnic, incercand sa faca tot mai credibil rolul lor de „salvatori ai UE”.
Au disparut, practic, tarile scandinave (cu exceptia Norvegiei, tara nemembra UE, care-si vede linistita de petrolul din Marea Nordului), tarile Benelux parca au fost inghitite de apele Atlanticului, iar restul se uita „ca mata in calendar” fara sa inteleaga mai nimic nici din dezastrul intern (aferent fiecarei tari si, in buna parte, decantabil CU MULT INAINTE DE DECLANSAREA CRIZEI – vezi cazul Spaniei si problemele cronice de somaj) dar nici din marasmul extern.
La periferie, romanii delireaza pe muzica si versuri, ca altceva…nu prea pot, Ungaria nu e departe de colaps, iar grecii au ajuns sa caute in gunoaie dupa mancare…dupa ce ani de zile s-au lafait cu 14 salarii (mugetarii) si au evazionat in stilul cel mai greco-ortodox cu putinta!
Elvetia, cu un statut (numai?) geografic de „stat in stat” fata de UE, se uita cu mila la bufoniada franco-germana, cronometrand cu ajutorul celebrelor ceasuri Piaget Turbillon Relatif cat mai dureaza pana se duce dracului sandramaua.
In tot acest timp, Frau MERKEL duce lipsa acuta de consilieri inteligenti care sa-i atraga atentia asupra penibilului situatiei, si se afiseaza obositor de des cu uriasul SARKOZY, cu care pozeaza in salvatoarea UE! N-ar fi nimic dramatic in toata aceasta bufoniada….daca intr-adevar s-ar intrezari niscai rezultate concrete. Numai ca „la grande gueule de l’Europe”, cum este cunoscuta Franta, nu prea e in stare sa faca ordine si curatenie acasa, unde somajul (in special in randul celor cu diplome universitare) era exasperant de mare CU MULT INAINTE DE 2007, iar problemele cu minoritatea musulmana (pe cale de a deveni majoritate) s-au cronicizat. Iar Unser Vaterland n-are cum sa faca fata de una singura situatiei in conditile dependentei aproape totale de gazul rusesc si poblemelor (inca) nerezolvate privind imbatranirea populatiei si decalajelor economice mari intre vestul tarii si estul fost comunist.
Si uite asa, dragi tovarasi si pretini copitalisti, cand painea e tot mai scumpa, rara si de proasta calitate, circul e tot mai des si nu neaparat mai ieftin. Si tare imi e ca nenea circul nu va putea inlocui (nici macar partial) absenta exasperanta a painii.