Miorț, miorț! Cum ce am? Nimic, doar voiam să vă atrag atenția. Noi, mâțele, nu ne miorțăim niciodată între noi, emitem sunete doar atunci când vrem să comunicăm cu oamenii. Adică strict când dorim ceva urgent de la ei, că altfel n-avem ce le spune. Eu, de exemplu, miorlăi atunci când vreau mâncare MAI REPEDE sau când vreau să înceteze IMEDIAT cu mângâiatul și să mă lase jos din brațe. De fiecare dată, însoțesc miorlăiala cu bătăi nervoase din coadă. Datul din coadă e, pentru noi, ce e bătutul din picior pentru voi. Cu cât avem mai multe spume, cu atât o mișcăm mai frenetic. E distractiv să-i observăm pe sclavi cum transpiră de groază și cum își fac reproșuri atunci când începem să ne bâțâim codița: „Vezi că te-ai mișcat și mi-ai defectat pisica. O să mă muște curând și o să mi se smulgă din brațe!”. Ha!
Suntem foarte ușor de defectat, într-adevăr. Acum suntem de treabă, ne așezăm în poala vreunui sclav și începem să sfârâim și, în secunda 2, fâlfâitul aripilor unei musculițe, undeva în județul vecin, poate să ne urce pe pereți. Dacă adormim pe om, nici nu mai respiră, săracul, de teamă să nu ne trezească. Rollercoaster este existența sclavilor de pisică. Acum e în rai, acum e în iad. De-aia ne și venerează și ajung să ne cerșească disperați iubire, pentru că suntem imprevizibile. Suntem ca niște curtezane capricioase, care te primesc cu greu în alcovul lor, pentru ca, peste două minute, brusc, să te dea afară, în stradă, în curul gol și fără nici o explicație.
Apropo de iubire, gurile rele spun că nu suntem capabile să oferim așa ceva. Nimic mai fals!! Noi, pisicile, avem de oferit mai multă iubire decât orice altă ființă de pe lumea asta. Doar că ne-o oferim pe toată nouă însene. Suntem egoiste și extrem de arogante, dar ați observat să fim marginalizate sau pedepsite pentru asta? Primim TOT fără să ne ceară nimeni la schimb să ședem sau să facem pe moartele.
Nu avem morală și nici prințipuri. Furăm mâncare mai ceva ca Năstase și Udrea milioanele de euroi și facem absolut toate lucrurile pe care sclavii nu vor să le facem. Eu, de exemplu, știu că nu vor să ies pe balcon, pe perioada iernii, așa că țâșnesc acolo de fiecare dată când ei deschid ușa, ca să aerisească. Mai știu că nu vor să-mi fac gheruțele pe divan, așa că mi-am inventat un joc foarte frumos. În toate serile în care sclava se așază pe el să citească, mă apuc să-l gheruiesc. Urmarea: ea mă ia pe sus și mă dă la o parte, personal, eu mă întorc și bag iar gherătaniile. Uneori, ne jucăm așa ore.
Chiar acum, în timp ce îi dictam sclavei acest text, l-am făcut cu capul pe sclav, din cauza unui tablou, pe care mă tot încăpățânez să-l mișc cu lăbuța. El mă fugărește, eu vin înapoi și iau ăla din nou la mișcat. Vă pup, că am treabă, intenționez să-i fac părul creț de nervi. Miorlau!
Pisoiul meu mi-a umplut gâtul de ţâţe, mai multe pe stânga!
Soluţii, careva?