Pentru ca Ponta și Antonescu să se poată certa azi, românii au ieșit în stradă pe ger, pe caniculă, pe întuneric și pe burta goală. Au ieșit cu milioanele să-i voteze, înjurîndu-l în gînd pe Băsescu și votînd, de fapt, moartea unui regim prea lung și prea costisitor. Ca să ajungă Ponta și Antonescu în fruntea țării, unii și-au riscat slujba, prieteniile, banii, sănătatea sau libertatea. Alții și-au sacrificat convingerile.
Pe Ponta și Antonescu nimeni nu i-a luat de buni. Ambii erau, la momentul pactului, niște produse politice cît se poate de românești, cu asamblări strîmbe și bavuri, cu plastice ieftine și defecte ascunse, nefiabili și greu de vîndut la export, cu mult sub standardul sovietic de calitate al unui Ion Iliescu.
Șapte milioane de români au știut asta în iulie 2012, dar au luat de bună promisiunea cu înlăturarea lui Băsescu. Șase milioane de români au știut asta în decembrie 2012, dar au luat de bună promisiunea cu dreptatea pînă la capăt. Cinci milioane de români au știut asta în iunie 2012, dar au luat de bună promisiunea cu un viitor mai bun. Și viitorul se arată, într-adevăr, mai bun, dar pentru președintele Băsescu, scos acum, definitiv, din agonie.
Pentru că n-au făcut vreodată ceva fără ajutorul maselor care i-au cărat în cîrcă, Victor și Crin sînt, pur și simplu, doi băieți. În lumea civilă, nonpolitică, cea care te obligă la competiție și demonstrație individuală, au fost mai șterși ca dosarul de securitate al președintelui țării. Nu și-au uimit profesorii, n-au fost liderii generației lor, n-au abandonat cariere de succes ca să se dedice politicii.
A face politică în contextul lor, înseamnă a-ți falsifica importanța socială, a-ți pune impostura la adăpostul unei sinecuri și a trage mîța de coadă în pauzele dintre două sesiuni de îmbogățire. Cele șapte milioane de români care i-au tot votat au știut asta. La fel cum au știut și că acești băieți au ajuns oameni politici doar pentru că s-au născut din paharul cu whiskey, gheață și ură al lui Traian Băsescu. Bătrînii, tinerii și adulții României au știut toate astea cînd le-au dat, lui Victor și lui Crin, țara pe mînă.
Acum, ei doi se ceartă. Rup alianța, așa, fiindcă neantul fiecăruia dorește să rîgîie separat. Avem în față doi mici derbedei politici din a căror împerechere electorală a ieșit un divorț și șapte milioane de martori păcăliți. Valul de prostie ce cuprinde populația la urne conduce la asemenea situații pornografice.
Iar despre guvernare, dreptate pînă la capăt și viitor, cred că trebuie vorbit cu tiranul.
Intotdeauna am fost de acord cu Doru Buscu, dar astazi, nu.
Cu toate pacatele sale, Crin Antonescu a facut 2 mezaliante impotriva unui regim discretionar: cel al unui politician infricosator de cinic Basescu, iar acum incearca sa se opuna (pt. ca opozitie nu exista!)unui regim care se dovedeste pe zi ce trece tot mai perfid, cel al PSD In politica poti accepta aliante conjuncurale atunci cand interesul public o cere, dar acum tavalugul USD devine sufocant si nu mi-as dori sa asteptam sprijinul lui Basescu pentru demantelarea lui