Televiziunea de intelligence Digi24, sprijinitoare a regimului Iohannis, a avut nesăbuința să-l invite în studio pe Florin Iordache de la PSD. Atît i-a trebuit maestrului Mihai Șora: „Dragi prieteni, e simplu: o televiziune care îl invită pe AltăÎntrebare în fața românilor merită să dispară…”
Să observăm că nici Băsescu n-a avut claritatea asta în exprimare atunci cînd a cerut execuția Antenei 3. Kövesi însăși, cînd a cerut lichidarea Realității TV, a avut prudența să formuleze mai atenuat: „Ce facem cu ăștia de la Realitatea, cum îi potolim?”. S-ar putea invoca aici și moderația lui Nicolae Ceaușescu. Atunci cînd a redus programul TV la două ore, a zis: „Nu vom torela să se obosească oamenii muncii care au a doua zi servici”.
Vocația raderii adversarului politic a înmugurit în mai multe suflete ale „dreptei”. Mircea Cărtărescu instiga acum un an la sabotaj contra Editurii RAO pentru că-i publicase o carte lui Dan Voiculescu: „Pentru cine mă iubește și mă urmează, nici o carte de la RAO”. Andrei Caramitru de la USR ar vrea să-i bage la pușcărie pe toți pesediștii, printr-o ordonanță, după ce ajunge la putere. În totală consonanță cu uciderile în efigie de pe online, aceste poziții excită fanii unei drepte care-și caută trecutul.
Toate astea par, deocamdată, glume, dar cînd vezi că ele traversează un secol, de la vîrsta tînărului Caramitru pînă la anii maestrului Șora, trecînd prin maturitatea și echilibrul scriitorului de Nobel, îți spui că e, poate, o sechelă a doctrinei.
Oricum, pentru maestrul Șora, ajuns azi mascota filozofică a protestatarilor de pe net, dreapta sau stînga nu contează. Dacă îi privești trecutul, vezi că i-a plăcut să dea cu ambele.
Sunt un cititor constant si am observat o schimbare de politica a acestui saptamanal. Nu prea mai stiu ce e cu Doru Buscu sau PAH? Ei afirma ca sunt ziaristi independenti si pana la un moment dat ii cred. Pentru moment nu mai cumpar saptamanalul de la chiosc( desi o faceam cu placere), voi citi online numai unele articole( vezi Mihai Radu ,Viorel Motoc si Cristian Teodorescu).
Cu stima, Ioan Cernatescu