Gen Fir-ai a dracu’ de coropișniță
Bianca Drăgușanu (nu stă cu mîinile în sîn): „Avem și legi în România, am și avocați, am și bani. Claudia Pătrășcanu e ca o coropișniță, e cazul să mă lase în pace.“ (Playtech.ro, 11 iulie)
Destul de urît din partea Biancăi să folosească apelative din astea jignitoare, mai ales că nici ea nu e chiar ușă de biserică, pentru că, dacă ar fi, ar fi o ușă de biserică foarte ciudată, cu sîni pe ambele părți, buze mărite și coaste modelate, pe care toată lumea intră și iese ca la nebuni.
Gen Emoție cerebrală
Marius Crăciun (finalist Survivor): „Simt emoții plăcute și neplăcute.“ (Libertatea, 11 iulie)
Destul de drăguț, dar dacă în locul lui era domnul Gică Hagi, fraza ar fi sunat mult mai coerent: „Simt emoții plăcute și neplăcute, așa și-așa plăcute, nu prea plăcute, mai mult neplăcute, nu simt nimic“.
Gen Madonna cu de toate, fără ardei iute, extra-maioneză
Vica Blochina (prietenă cu Madonna): „După ce s-a filmat prin hotel, Oana Roman le-a trimis ălora din recepție și ei au spus «Ohh… you are famous» și ce crezi că spune ea: «Do you know Madonna in America? I am Madonna in România», am leșinat de rîs. După, am mers la restaurant cu Madonna de România. La restaurant, à la carte, și-a comandat șase creveți și au făcut 100 de euro. Nu vrei să știi ce i-a făcut ospătarului pentru ăia 100 de euro. Am crezut că nu este adevărat. Cum a înjurat și cum a țipat că să-i facă reducere și i-a făcut 20 de euro.“ (Cancan, 7 iulie)
Mai mult ca sigur, există o explicație logică pentru tot circul ăsta și Oana Roman voia să zică că seamănă cu Maradona, nu cu Madonna, dar s-a pierdut mult la traducere.
Gen Ura și la gară
Oana Roman (chiar Madonna): „Ura nu poate fi evoluție. Mă ajută în schimb să îmi dau seama că am o viață frumoasă. Am atît de multe preocupări frumoase că n-am timp să urăsc sau să invidiez pe nimeni.“ (Libertatea, 12 iulie)
E greu de înțeles cum poate Oana Roman să spună lucrurile astea în condițiile în care ea ocolește de obicei scara evoluției ca să urce cu scara rulantă a evoluției sau cu liftul evoluției, dar pare de bun-simț ce zice. Atunci cînd ești preocupată de șase creveți e greu să invidiezi pe cineva.
Gen Morișca cu noroc
Maria Dragomiroiu (prima doamnă a părului românesc): „Urc un lighean pe un scaun, pun apă, nu prea fierbinte, și puțin șampon ca să se facă puțină spumă. Apoi torn puțin șampon în mînă, asta e poziția cu capul în jos la lighean, îl spăl ca pe rufe. Apoi, ca să-l uscăm, facem morișca! Datorită acestei moriști, eu nu am spondiloză cervicală. La început ai putea să amețești, dar devine o obișnuință în timp. Procesul durează 40-45 de minute.“ (Libertatea, 7 iulie)
Îți dai seama că toată povestea asta e o fantezie obscenă și decadentă în momentul în care se vorbește despre apă caldă. Bine, morișca pare ceva amuzant, asta pînă decolezi ca un elicopter sau scoți cuiva un ochi.
Gen Drogăția națiunilor
Fulgy (are deviație de sept): „Eu nu sînt o amenințare publică, ci una mondială, dacă îmi mai supărați părinții, dar nu voi, ceilalți, dar nu e cazul de așa ceva, eu am început să mă ocup de mine.“ (Libertatea, 7 iulie)
Rîdem, glumim, dar există grupări teroriste din lumea a treia care consumă mai puține droguri și fac mai puține amenințări. Nu sînt foarte multe, dar sigur nu le place să fie trase în piept.
