În 2016, cînd a fost numit pentru prima dată ministru al Fondurilor Europene, Cristian Ghinea era doar un oengist fruntaș care cunoștea toată lumea bună a oengeurilor dîmbovițene și mai și luase diverse cine cu oficiali europeni trimiși să supravegheze democrația românească. Dan Barna era, însă, și mai mărunt de atît. Practic, Dan Barna nu era decît un consultant pe fonduri europene care ajunsese secretar de stat în ministerul de profil și se gîndea serios să facă pasul spre politică, înscriindu-se în partidul lui Nicușor Dan.
Pînă la urmă, ministrul și secretarul său de stat s-au înscris împrună în USR, au prins locuri bune pe listele partidului și au intrat în Parlament. De acolo au luptat amîndoi împotriva fondatorului partidului, pînă au reușit să-l dea afară și să-și vadă fiecare de ale lui. Ghinea s-a orientat spre latura financiară, obținînd în 2019 un profitabil post de europarlamentar, iar Barna s-a orientat spre latura politică, obținînd un profitabil loc de președinte de partid pe care ar dori să și-l păstreze. Dar vremurile alea bune cînd Barna era subordonatul lui Ghinea n-au fost uitate de nici unul dintre ei și, de fiecare dată cînd Ghinea a găsit cîte ceva mai profitabil, Barna n-a putut să-l refuze.
Deocamdată, Ghinea se simte foarte bine la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, unde a început să se creadă un mic Dumnezeu cu mînuța pe robinetul cu bani. Este atît de sigur de importanța lui majoră pentru țară și popor, încît se vede din ce în ce mai sus, bazîndu-se pe succesul PNRR. Fostul lui subordonat, care începe să simtă în ceafă răsuflarea rece a procurorilor, dar și pe cea a contracandidaților-surpriză la congresul PLUSR, îi încurajează megalomania și îl împinge discret din ce în ce mai în față, sperînd că pînă în toamnă Cristian Ghinea își va rupe gîtul. Că asta înseamnă ca România să piardă cîteva zeci de miliarde de euro, nici nu mai contează. Important e ca Ghinea să cadă cît mai de sus, încît să nu-i mai ardă să apară ca martor în cercetările DNA.