Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Călin Netzer: „Am avut mereu sentimentul că îmi scapă filmul”

Zoom Călin Netzer: „Am avut mereu sentimentul că îmi scapă filmul”

Poziția copilului e acum în cinematografe. Mergeți la cinema! Ca să vedem cum vă mîndriți voi cu Ursul de Aur.

Rep.: Care-i poziția copilului?

C.N.: E poziția de fetus. Sîntem, mai mult sau mai puțin, toată viața în această poziție și depinde cum și cînd ne hotărîm să ne desprindem de acest cordon ombilical. În film este vorba de o relație freudiană din care există cale de ieșire numai din partea copilului, dar e nevoie de curaj pentru asta.

Rep.: Infernul tandreței?

C.N.: Da, există patologie de-a dreptul. Așa ai fost crescut, te obișnuiești, asta cauți inconștient în continuare. Rațiunea și inconștientul se bat cap în cap. Astfel apare nevroza. Nevroza familiei.

Rep.: Accidentul?

C.N.: Oportunitatea mamei de a-l aduce pe Barbu înapoi în poziția copilului. Dacă privim personajul dincolo de film, mama pare a fi lovită de „senilitate”, prin șantaj sentimental. Oamenii în vîrstă se fac că uită și folosesc acest avantaj – accidentul.

Rep.: Sluga-copilul se distanțează de stăpîn?

C.N.: Finalul este deschis. Se poate spera ca Barbu să se distanțeze. Se poate înțelege că mama va reuși să înțeleagă măcar teoretic. Dar este posibil ca Barbu să revină la poziția dependenței.

Rep.: Este mai bună o dependență de droguri decît de o mamă?

C.N.: Nu știu, dar cred că da, cred că este mai ușor să te desprinzi de nicotină, de droguri. Dependența de mamă este una lungă, Barbu peste treizeci de ani.

Rep.: Corupția?

C.N.: Nemții au văzut doar asta. Le-am explicat că aceasta există peste tot, inclusiv în Germania. Este un fel exotic de a vedea.

Rep.: Care sînt cei mai stăpîni pe instrumentele corupției?

C.N.: Bătrînii, bineînțeles. Barbu-fiul crede că astfel se va desprinde prin închisoare, dar prea puțin. Conștientul lui ar vrea doi-trei ani de detenție. Vrea o instanță exterioară ca să-l pedepsească, el fiind nevrotic. Or asta este mai bine decît pedeapsa cealaltă, dictată de felul său nevrotic, care-l va pedepsi continuu.

Rep.: Corupția pare o tandrețe.

C.N.: Actul de corupție exercitat de mamă este vechea dilemă între a-ți lua viața în mîini și a rămîne în poziția copilului. Aici, însă, Barbu are un gest, în final, ce dă speranța că iese din tandrețe. Dar nu se știe, repet, niciodată.

Rep.: La ce te-a ajutat să fii neamț? La ce să fii român?

C.N.: Rigurozitatea și disciplina – nemțești, restul, majoritatea, românesc. Felul în care am lucrat cu Răzvan Rădulescu este nemțesc. Fiind implicat sentimental, am mai făcut ceva. În momente diferite, l-am lăsat și pe Butică să filmeze cum crede el și montajul să-și facă propriul decupaj. Am încercat mereu să fac un pas înapoi. Și apoi să încerc să mă obiectivez.

Rep.: De ce ți-a fost frică?

C.N.: Am avut stări de anxietate foarte mari. Era relația mea cu maică-mea. Voiam să scap. Am avut mereu sentimentul că îmi scapă filmul.

Publicat în Cațavencii 10(88) 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint