Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Când se ciocnește corupția cu bunul-simț

Zoom Când se ciocnește corupția cu bunul-simț

Asemeni șaormei și răcoritoarelor carbogazoase, corupția e bună când e gustată de poftă sau de foame. Bunul-simț găsește mereu o cale de mijloc și-o măsură, un bine general în care, cum spunea maestrul Vanghelie, “să fiarbă și oala vecinului”.

Alegătorul înțelege mita, șpaga, furtul, ce dracu’, frate, oricare ar fi în locul lor ar pune mâna, dar nu în dozele apărute în presă și nu pe perioade foarte lungi. Mai cu intermitențe, mai fulgurant și ceva mai puțin. Din afara sistemului, omul simplu, alegătorul, are o filosofie foarte tâmpită despre cum ar trebui să funcționeze lucrurile: bă, să fure, nu zic, dar să și facă ceva. Sau: dă-o-n mă-sa, furi cât furi, dar când vezi că-i ia pe toți, te oprești!

Iar când vin alegerile, nimic nu-i mișcă pe alegători mai mult decât cinstea și intransigența ei.

O fiertură de etică aproximativă și șmechereală bântuie judecățile asupra corupților. Cam toți alegătorii au cumva senzația că s-ar fi descurcat mai bine în locul lui Oprescu. Cum mai bine? Păi, mai bine în sensul în care ar fi făcut mult mai multe lucruri pentru cetățeni și nici n-ar fi fost prinși ca fraierii când au dat ăștia cu buldozerul anticorupției.

Dar ce înseamnă și “buldozerul” ăsta? Păi, câteodată Coldea, câteodată “americanii”, câteodată “Iohannis” care s-a apucat de treabă, câteodată “ăilalți”, oricare ar fi ei.

Alegătorul comun, plin de bun-simț și bazându-se pe logică, e convins că nu ar fi fost atât de prost ca Sorin Oprescu. E convins că el ar fi furat cu întrerupător și că l-ar fi acționat exact cum îl acționezi ca să stingi un bec.

Că tot se vorbește de robinetul cu bani, ei bine, el ar fi închis robinetul. S-ar fi uitat așa și, când corupția ar fi ajuns pân’ la pulpișoare, hai, pân’ la țâțișoare, atunci ar fi oprit robinetul. Gata, ne-am bălăcit destul, acum hai să ne clătim și suntem curați.

Elucubrante și aprecierile lui Băsecu, și ale maestrului în inepții Cristoiu.

Băsescu zice: Oprescu avea bani, o ducea bine și era un tip foarte relaxat. Nici nu știi cum să interpretezi exact asta. Pare în felul: băi, părea că n-ar avea nevoie de bani. Avea deci niște bani, “luase” rezonabil.

Cristoiu, în stilul aiuristic: a fost o operațiune, pentru că Iohannis, a doua zi după reținerea lui Oprescu, a fost întrebat ce părere are despre reținere, în loc să fie întrebat cum e treaba cu refugiații. Deci unul care a inventat presa de fonfleu vede o operațiune acolo unde jurnaliștii ca el caută senzaționalul și pun întrebări pe subiectul cel mai arzător al zilei.

Cert e că mita în sine, faptul că ăștia fură și că tocmai de-asta intră în politică, a ajuns un prilej ca să vorbim despre cu totul altceva. Ne-am pierdut undeva pe drum, cu Coldea, americanii, corupții PSD versus corupții PNL, conspiraționisme, băsisme & altele. Și tot cam așa facem și cu discuțiile despre bunăstare și libertăți: tot e bine că mai e ceva de muncă și că nu vin teroriștii peste noi, nu?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale