Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cassius Clay a scris poezii la România literară

Zoom Cassius Clay a scris poezii la România literară

Sînt zece ani de cînd colegul nostru Ioan T. Morar ne-a părăsit și a ajuns într-o lume mai bună și mai dreaptă, adică în Franța. Acolo, după ce a încheiat socotelile cu diplomația, s-a ocupat cu scrisul. A scrisromane, poezie, cărți de călătorie și un savuros volum despre impostură și farsă în comunism.

Fake news în Epoca de Aur e o carte dedicată prostiei oficiale din anii comunismului, absurdului de partid și de stat și, mai ales, comicului de situație ascuns în faldurile cenzurii. Ioan T. Morar, care pe atunci era colaborator la cîteva publicații studențești,a fost nevoit să se adapteze și să supraviețuiascăîn presa anilor ’80, așacă a ales calea satirei secrete, a umorului cifrat, a renghiului jucat partidului și colectivelor de cenzori care croiau adevărul pe calapodul primului cizmar al țării.

Fake news în Epoca de Aur inventariază mitologia comică a ceaușismului și presară peste ea farsele puse la cale de autor, strecurate pe sub nasul zbirilor politici și literari. Jurnalistul utecist Ioan T. Morar a luptat din umbra marilor sigle comuniste cu arma umorului și a talentului. A păcălit linia oficială, a tras țepe literare, a întins curseprostiei instituționalizate și a jefuit cînd și cînd bugetul partidului, care l-a plătit pentru falsuri de mare efect.

În anii cruntei cenzuri literare, de exemplu, Ioan T. Morar a inventat și a reușit să publice în presa comunistă, pretinzînd că sînt traduceri, poezii de Cassius Clay, de Bertolt Brecht și de Pablo Neruda, poeme ale unor autori născociți din Coreea de Nord și din Burkina Faso sau scrisori despre filozofie de la Piedone, comisarul fără armă. Dincolo de păcăleala în sine și de satira strecurată printre rînduri, aceste contrafaceri au valoare literară, sînt pur și simplu frumoase. Cassius Clay și-ar fi dat o mînă să poată scrie așa ceva, iar Brecht și Neruda ar fi rămas cu gura căscată dacă aflau că cele mai bune poezii ale lor nu sînt scrise de ei.

Ioan T. Morar, zis Biju, a fost alături de noi douăzeci de ani: de la începuturile revistei Cațavencu și pînă la moartea Academiei Cațavencu.Cînd ne-am întîlnit prima dată, în 1990, el era deja un scriitor format, avea volume de poezie premiate și făcea parte din Ars Amatoria și Divertis. Pe lîngă el și pe lîngă Ioan Groșan, noi, ceilalți, eram niște amatori – și așa am rămas pînă azi.

Biju a fost mereu o apariție care umplea spațiul cu un fel de spiritualitate electrică. Hiperactiv și sclipitor, cu o spontaneitate uimitoare și o inepuizabilă rezervă de umor, fermeca orice grup de discuții. Inventa în permanență situații comice, făcea cele mai tari jocuri de cuvinte, dădea titlurile perfecte. Era un jurnalist rapid și prolific, dar în același timp îl imita pe Ceaușescu cu un haz nebun și era în stare să țină un autobuzîn hohote ore în șir. La balurile Academiei Cațavencurupea sala: ținea o mie de oameni în picioare și-i făcea să rîdă pînă și pe politicienii de care se rîdea. Nu cred să mai existe un poet de valoarea lui Ioan T. Morar care să aibă umeri de halterofil, brațe de culturist și să facă o sută de flotări într-o singură repriză. Prezența lui la o acțiune a grupului era întotdeauna o garanție că vom rîde și că nu vom lua bătaie prea ușor. După cum absența lui, azi, din redacție lasă un gol imposibil de umplut.

Azi, Ioan T. Morar trăiește și scrie în Provence. E personajul principal al cărții sale. Iar Fake news în Epoca de Aur e la înălțimea talentului și creativității acestui neobosit artist.

Ioan T. Morar, Fake news în Epoca de Aur, Editura Polirom, 2020.

1 comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • De ce e mai coruptă stînga decît dreapta

    4 mai 2021

    Cine a furat mai mult: PDSR-ul lui Ion Iliescu în lungul și înverșunatul lui jaf din anii ’90 sau CDR-ul lui Constantinescu în haotica guvernare din anii 1996-1999? Cine s-a […]

  • Emasculata concepție

    4 mai 2021

    De ce se ratează complet partidele și politicienii așa-zis noi atunci când ajung la putere sau în apropierea ei? E o întrebare pe care uneori nici măcar nu vrem să […]

  • Un stîlpnic, nepereche

    27 aprilie 2021

    Seara trecută am visat că sînt regele Suediei și că-i înmînez premiul Nobel pentru literatură doctorului Ion Vianu, autorul cărții Între violență și compasiune, pe care, citind-o, am simțit că […]

  • Portretul președintelui la tinerețe

    27 aprilie 2021

    Cu ocazia vizitei în Parcul Văcărești, dar și cu alte ocazii, s-a putut observa că, în cei șase ani și ceva de mandat, Klaus Iohannis are, totuși, realizări. Aceste succese […]

  • Niște băieți

    27 aprilie 2021

    Planul Național de Redresare și Reziliență a fost un test tardiv pentru competența Guvernului Orban. Pe vremea aceea, ministru al Fondurilor Europene era Marcel Boloș. Economist și informatician, avea o […]