Iohannis apare în fața presei cu ceva de felul următor: „Deci fiți atenți cum o să facem, m-am gândit azi-noapte cu Carmen…“.
Aparițiile sale după ce-a făcut Austria pipi pe noi sunt demne de programul de Revelion. N-o să boicotăm Austria, spune președintele. Ce?
Amuzant e că Ciolacu boicotase și el cinci minute, apoi intrase în sediul de partid că-i înghețase perechea de ouă aflată în seif la Servicii. Cea mai tâmpită declarație a anului: „Boicotul e în sufletul fiecăruia“. Apropo, dacă acum 33 de ani făceau românii revoluție fiecare în baia lui, probabil că azi Ciolacu ar fi făcut parte din alt partid unic, nu din PNL-PSD.
Cu cât sictir a dictat Iohannis presei: notați acolo, nu va fi nici un boicot, Marcel și cu celelalte slugi ale mele s-au alintat.
Asta a făcut Iohannis și când a anunțat bugetul de 2,5% pentru Armată: a zis cât va fi. A transmis prin presă ce a ordonat partidului PNL-PSD.
A fost un moment în care umorul de tablă al președintelui a căpătat acea tentă horror pe care i-o știm, atunci când a spus că „nu așa“ se procedează în astfel de cazuri. Deci șeful luzărilor legat de Schengen tocmai ne spunea că „nu așa“, nu cum procedăm noi, cu boicot și cu antricot, trebuie făcut. E ca și cum ar veni Dembélé să-ți explice cum să-l anihilezi pe Messi și cum să bați Argentina într-o finală de Campionat Mondial.
Trebuie consemnat, zic: tupeul președintelui e direct, simplu, un canal de scurgere în care ar trebui să ne recunoaștem cu toții.
Același președinte, care în aceeași intervenție despre cum trebuie să ne purtăm frumos cu Austria, decreta că nu e nimic mai sfânt pe lume pentru el decât Educația, timp în care populimea se mira de acel păduchios 2,1%. Dar a zis că Educația e totul, așa că restul chiar nu mai contează. A zis că nu se face treaba cu boicot, atunci așa facem, restul sunt discuții.
Dembele a jucat foarte bine dar asa a fost scenariul
Voi ăștia doi de mai sus… de ce nu vă luați o cameră?
presedintele nostru e si el un fel de Tembélé…