Luni, 23 aprilie, în Guvern a fost o zi obișnuită, pe care angajații și-au început-o ca de obicei, aliniindu-și agendele, coordonîndu-și proiectele și făcînd planuri amănunțite pentru următoarele ședințe de guvern. La un moment dat a intrat în clădire și doamna Dăncilă, a salutat politicos, a primit înapoi răspunsurile condescendente, după care s-a dus în birou, ca să vadă ce manifestări populare are de bifat săptămîna aceasta. Concentrarea intensă i-a fost întreruptă mai întîi de Tudorel Toader, care a rugat-o să nu uite că ea e cea care sesizează CCR în legătură cu problema aia cu președintele și Kövesi, da’ să nu intre în amănunte, că e mai complicat. După aia au venit niște medici, șefi de spitale sau așa ceva, care voiau să rezolve problema cu salariile personalului administrativ și cu cele ale asistentelor. Doamna s-a deplasat în încăperea unde se strînseseră ăștia, dar cînd a văzut că premierii României se ocupă de problemă și că nici un șef de spital nu face tumbe cu lalele în mîini a plecat, convinsă că lucrurile sînt pe făgașul cel bun.
Pe la 16,30 a mers puțin și la comisia care pregătește aderarea la zona euro, dar a plecat la 17 fără zece, că urma comitetul pentru centenar. Din cînd în cînd, în birou mai intra secretara, cu cîte un vraf de hîrtii și un stilou cu cerneală albastră. Cuprinsă de febra responsabilității care-i apasă pe umeri, doamna Dăncilă mai are reflexul necontrolat de a citi ce semnează, dar rigla iute a secretarei, care o pocnește peste degete, îi amintește care-i este locul. În definitiv, cine e ea, să vrea să citească ceea ce deja au aprobat Sevil Shhaideh și Darius Vâlcov?
2.163 de vizualizări
