Cele mai bune valute pentru economiile dumneavoastră

Pică euro? Dispare într-o galaxie nebuloasă şi vă lasă cu un teanc de hîrtii fără valoare? Francul elveţian se retrage în munţi şi continuă guerilla economică doar prin păduri şi trecători? George Soros invită iar lira britanică la o cină romantică şi apoi, dimineaţa, ea apare la poliţie bătută şi fără fustă? Nu vă fie teamă: lumea nu se rezumă la trei monede amărîte. Cheia succesului e diversitatea. De exemplu, plasaţi jumătate din bani la cămătari. Evident că nu-i mai vedeţi înapoi, da’ nici nu trăiţi cu teama că vi-i fură ţiganii din cartier sau escrocii din guvern. Şi restul? Schimbaţi-i urgent în una dintre cele trei valute prezentate alăturat:

1) Şilingul somalez – Deşi ignoranţii ar fi tentaţi să opteze pentru celebra monedă din Botswana (că sună la fel ca leul românesc şi nici valoarea nu-i prea departe), alternativa somaleză e mult mai promiţătoare. În primul rînd, pentru că toată economia ţării (două vaci cu lapte, o cămilă şi un depozit de materiale radioactive) e susţinută de dolarii americani. În al doilea rînd, chiar dacă se termină ăia zece dolari, ţara îşi poate trimite flota să facă rost de alţii de pe-o navă comercială rătăcită prin Golful Aden. Ultimul şi cel mai important avantaj este că locuitorii se feresc de mania consumismului şi sînt primii în lume în materie de siluetă.

2) Dolarul kiribatez sau cel tuvalez – Primul e garantat 100% de economia locală. Şi dacă pică economia locală? Imposibil, pentru că n-are ce să pice. Sau, dacă întrebaţi economiştii indigeni, aceştia îşi vor potrivi pe rînd singura pereche de ochelari din ţară şi vă vor întreba doct: „Pardon, unde să mai pice?“. Dacă tot nu sînteţi convinşi, n-aveţi decît să luaţi prima canoe pînă în Tuvalu. Ţara e la fel de sărăntoacă, dar prezintă o garanţie mai mult decît apetisantă: 65% din angajaţi au un job sigur şi bine plătit. Pentru că sînt funcţionari la stat.

3) J.R.-ul gambian – Hai c-am glumit, moneda se cheamă, de fapt, dalasi. Nume îmbietor pen­tru investitori, pentru că sună a petrol te­xan, serial cu episoade fără număr şi, bo­nus, Victoria Principal cînd era tînără. Nu contează că ţara n-are strop de sondă, ea com­pensează lipsa printr-o agricultură de sub-subzistenţă. Adică pică instant ca ne­su’ dacă vine seceta, dar, vorba analiştilor ro­mâni, asta e o tîmpenie: cînd aţi mai văzut voi secetă în Africa subsahariană?