Fie că ai plecat smerit în pelerinaj la mănăstirile din nordul Moldovei, fie că ţi-ai încălţat vesel bocancii pentru o tură în Ceahlău, există în zonă o porţiune de drum pe care nu trebuie să o ocoleşti: vreo opt kilometri din DN 12C, de la Bicazul Ardelean la Lacu Roşu (pentru cei care urcă din Bicaz, veniţi pe ruta Bacău-Piatra Neamţ; respectiv invers, pentru drumeţii care coboară din Lacu Roşu, dinspre Miercurea Ciuc via Gheorghieni).
Aici, la graniţa dintre judeţele Neamţ şi Harghita, Transilvania îi aruncă în cale Moldovei, ca-n basme, Cheile Bicazului – spectaculosul defileu săpat de rîul Bicaz în masivul calcaros al Munţilor Hăşmaş. Şoseaua urcă în serpentine printre pereţi stîncoşi şi piscuri împădurite, se strecoară printr-un tunel, traversează poduri peste rupturile albiei Bicazului. La Gîtul Iadului, unde după o curbă triplă ac de păr în pantă, copacii de pe doi versanţi îşi dau mîna pe deasupra capetelor trecătorilor, e iadul/raiul căţărătorilor.
Pe marginea îngustă a drumului, în locuri de popas, tarabe cu artizanatul localnicilor, români sau maghiari, aşteaptă clienţi. Probabil că, între timp, s-au stabilit aici şi nişte chinezi, pentru că, printre obiectele din lemn, ceramică, împletituri din răchită, stau, de-a valma, şi celebrele lor plasticuri-kitsch. După ce ieşi din Chei, mai urci puţin şi ajungi în Lacu Roşu. Dar, despre locul ăsta, într-o drumeţie viitoare.
20 de vizualizări
