Tot aud o vorbă pe la sclavii ăștia ai mei: „Curiozitatea a omorât pisica”. Cine-o fi Curiozitatea asta? Vreo prietenă a lor? Atât de dementă și de psihopată încât să-și omoare pisica??? Dacă vine vreodată și la noi în vizită și mă omoară și pe mine????? Sunt îngrozită. Trebuie să am grijă să nu mă atingă nici un străin. Când vin musafiri, mă ascund sub canapea și nu scot decât mustățile de-acolo, discret, ca să le adulmec șosetele. Trebuie să le aflu musai mirosul, aș muri să trăiesc fără aceste informații vitale. Practic, mai bine mă expun să mă hăcuiască psihopata decât să rămân cu șosetele nemirosite.
Până ieri, am simțit că mă mai topesc de-a-mpicioarelea (sau de-a-nlăbuțelea?) și din cauză că rămăseseră câteva locuri prin casă neexaminate de ființa mea blănoasă. De exemplu, nu apucasem să mă urc pe galeriile de la perdea. Aseară am reușit s-o escaladez pe cea din living. Mai întâi m-am suit pe pervaz, după care am țopăit până când am reușit să mă agăț, precum Nadia Comăneci, de galerie. Ajunsă acolo, am început să miorlăi isteric fiindcă, logic, nu mai puteam să mă dau jos. M-a salvat sclavul. Peste zece minute m-am urcat din nou. I-am auzit p-ăștia întrebându-se, mirați, de ce dracu’ m-am urcat iar dacă ȘTIAM că nu mă mai pot da jos. Normal că ȘTIAM, dar mai ȘTIAM și că am sclavi care mă vor da jos de acolo de câte ori o să am chef. Păi, nu de-asta îi am????? A treia oară când am încercat am căzut ca tuta, așa că, pentru o vreme, bag pauză. O să mă antrenez ca alpiniștii și, când o să fiu în stare să mă cocoț fără oxigen, dar și fără să-mi mai rup coada, o să reiau ascensiunea. Până atunci, am identificat alt obiectiv: lampa din biroul fraierilor. Azi-dimineață m-am cocoțat pe birou și, înainte să mă atârn de ea, am studiat-o intens. Ia uiteeee, se uită în sus, mititica, ar vrea să se urce acolo, dar nu are curaj, ziceau ăștia. În realitate, debordam de curaj, doar îmi calculam distanțele.
Visez să mă sui, într-o zi, într-un copac foarte, foarte înalt și să vină pompierii să mă dea jos de-acolo. Pompierii sunt o instituție a statului care chiar cu asta se ocupă: dau pisici jos din pomi. Practic, au numit greșit instituția aia care îi patronează pe ei. Ar trebui să se cheme Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu Pisici.
IMPORTANT!
În curând, în librării va apărea Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor de Simona Tache și Mihai Radu. Volumul e continuarea best-seller-ului Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și apariția lui va fi sărbătorită pe 11 decembrie, la ora 18,30, la Clubul Țăranului Român din București. Autorii vă așteaptă cu drag la un pahar de vin și de vorbă.
… „de a-n labutelea ! ” ar fi corect !