Pe măsură ce viața politică merge înainte fără ca cel mai mic semn de inteligență să poată fi detectat, coaliția Nicu și Marcel își arată limitele. Apar tot mai multe voci din interiorul celor două partide mari, PSD și PNL, care pun la îndoială eficiența electorală a tandemului Ciucă-Ciolacu. Inițial era vorba ca Nicu să meargă la Președinție și Marcel să rămînă premier, dar acum zece zile Marcel a făcut propunerea de-a-ndoaselea, visîndu-se el însuși președinte, fiindcă pe Nicu îl pîndea rotativa. Numai că, două zile mai tîrziu, Marcel și-a luat vorbele înapoi, iar asta după ce atît partidul frate și prieten, PNL, cît și propriul partid, PSD, i-au zis s-o lase moartă, că, vorba lui Petre Roman, „sună ca dracu’“.
A venit apoi rîndul penelistului băsist Valeriu Stoica, arhitectul vechilor trădări interne, să critice formula Nicu și Marcel. Din podgoria lui de milionar răsplătit prin uriașe contracte cu statul, Stoica a lansat îndoiala că Ciucă va ajunge în turul doi. Ba chiar a zis că dacă ajunge Ciolacu, Simion are șanse bune să-l bată dacă nu se încolonează tot poporul în spatele lui Marcel, ca în spatele lui Iliescu în 2000, cînd a apărut „pericolul“ Vadim.
Nici marele ridat al social-democrației, Mihai Tudose, gigantul de Brăila, nu dă credit formulei Marcel. El insinuează că un candidat mai capabil poate fi chiar fostul pesedist Geoană, care, dacă se dorește, poate fi trecut la categoria candidaților interni.
E vizibilă o anume panică la nivelul celor două partide. Despre ea nu îndrăznește să vorbească oricine, ci doar vocile autorizate, care traduc în viață gîndirea din pădurea Băneasa. Serviciile vorbesc prin gurile sigure, iar aceste guri încep, iată, să explice că tandemul Nicu și Marcel, pe care s-a mers pînă acum, nu mai poate duce în spinare planurile făcute de unii pentru șase ani. Asta fiindcă e tot mai evident că socoteala se poate sparge la președinție, prin creșterea explozivă a candidatului AUR, prin eventuala apariție a candidatei Kövesi sau prin amîndouă deodată.
Așa cum arată în acest moment sondajele, Marcel se zbate la mijlocul clasamentului, mult sub cota PSD, iar Nicu aproape că nu există. În vîrf tronează Geoană, Kövesi și Simion, cam în această ordine, dar, în funcție de evenimentele politice și sociale, oricare dintre cei trei îi poate bate pe ceilalți.
Asta, o spunem iar, „sună ca dracu’“ pentru Nicu și Marcel, dar încă nu e tot. Căci valul de nemulțumire n-a apucat să se reverse asupra guvernării. Nicu și Marcel nu au răspunsuri nici la pensiile speciale, nici la tranșa amînată sau pierdută din PNRR, nici la falimentele din asigurări, nici la permanentele scumpiri și nici la persistența tarifelor uriașe la energie, deși prețurile la gaz și petrol pe piața globală au redevenit mici.
Prin urmare, logodna lui Nicu și a lui Marcel mai are valoare politică doar pe termen scurt. Iar singurul lucru de preț în această combinație rămîne funcția de premier. Spre ea se îndreaptă acum toate privirile. A lui Nicu, care speră s-o mai păstreze, a lui Marcel, care speră s-o dobîndească, și a lui Klaus, care încă nu știe cui s-o dea.
1 comentariu