Mass-media nu trebuie să-și facă iluzii. În campania care urmează nu se va cumpăra nici rate card, nici GRP. Adică politica nu va plăti publicitate electorală nici în ziare și nici la TV. Poate cîteva sume prizărite să fie cheltuite pentru cîteva filmulețe electorale în televiziunile de partid, dar bugete ca în anii crunți și bogați ai regimului Iliescu nu vor fi. Fenomenul s-a manifestat și la europarlamentare, cînd nimeni n-a scos un chior din buzunar pentru căpătuirea bruxelleză a colegilor. Care să fie explicația?
Înainte de toate, presa a intrat în proprietatea actorilor politici după un algoritm vizibil seară de seară la televizor. Apoi, nu mai sînt banii de altădată. Politicienii se confruntă cu o schimbare de canon la nivel financiar. Banii generației bătrîne s-au terminat, iar generația tînără nu a furat destul. Politicienii n-au mai strîns averi cu setea de odinioară, fiindcă s-au temut de DNA. După atîtea arestări și stenograme, baronii și-au înfrînat zapciii. Chiar dacă unul sau altul ar putea umbla la sacul cu dolari mucegăiți din fundul grădinii, ei se tem s-o facă fiindcă ar putea atrage atenția.
La ACL situația e dramatică: neîncrederea în Iohannis a izgonit sponsorii. Iohannis însuși a tratat problema din vîrful buzelor, n-a dat nimănui garanții de recuperare, iar asta a îndepărtat și clientela fanatică. În acest moment, bugetul de campanie al lui Iohannis e practic zero. Gălețile, făina sau uleiul sînt excluse, în ciuda rețelei prin care PDL le-ar putea distribui. Macovei are la dispoziție salariul de europarlamentar și ura sărăcăcioasă a cîtorva fanatici ai justiției cu duba. Călin Popescu Tăriceanu ar putea scoate din pălăria lui Chițoiu un fel de mărunțiș pentru teritoriu, dar nu cine știe ce. În ceea ce o privește, Elena Udrea ar fi destul să-și vîndă o poșetă ca să completeze astfel sprijinul financiar venit de la foștii ștabi provinciali cărora le-a vărsat bugete de la Dezvoltare. Da, ea și Victor Ponta, care beneficiază de susținerea unui partid aflat la guvernare, ar putea vorbi de cîteva resurse. Destinate, însă, nu presei, ci pungilor cu mălai și zahăr, lopeților și umbrelelor electorale. E știut că ele explică democrația la fel de bine ca Thomas Jefferson.