Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

City Broke: Pescara

Zoom City Broke: Pescara

Există locuri ale Cizmei de care nici măcar italienii get-beget n-au habar c-ar putea fi interesante pentru călătorul plecat să descopere teritorii neinfestate încă de hoardele de vacanțieri cu educație turistică mică, situație financiară medie și gură exagerat de mare. Dacă te-ai săturat de aglomerațiile nesimțite din Roma, Florența sau Veneția, unul dintre aceste locuri pitorești și liniștite poate fi găsit pe partea din spate a gambei peninsulei, în Abruzzo, regiunea ușor și ieftin accesibilă via low cost-ul aterizat pe aeroportul din Pescara. Că tot veni vorba, o stație de avioane cît o autogară de provincie, de care avem și noi, pe la Bacău sau Oradea.

Pentru că tot eram în zonă, în vizită la un prieten ex-bucureștean stabilit în Penne (Salutări, don Livio!), am zis să vedem un pic și capitala regiunii, Pescara – stațiune la litoralul adriatic, vara, și oraș-port tipic italian fără cozi la pizza și gelato, în restul timpului. O excursie de o zi aici este arhisuficientă, dacă tot ce vrei e să prinzi vibe-ul locului: nu-ți trebuie mai mult de cîteva ore pentru un tur de centru al orașului de vreo sută și ceva de mii de locuitori și dimensiuni acoperibile cu pasul, cam cît o Baia Mare la Adriatica.

După ce-am parcat mașina sub una dintre autostrăzile suspendate ale unui Oprescu local, în apropierea Primăriei (Palazzo di Città, o clădire sobră ridicată pe timpul lui Mussolini, al cărei turn cărămiziu ca de pușcărie se ridică sever pe malul rîului Pescara), am luat-o la întîmplare, fără o direcție anume, pe unul dintre podurile care leagă partea nordică a orașului de cea sudică, peste apa care se întîlnește, vreun kilometru mai la vale, cu marea. Un fan al literaturii italiene ar fi făcut dreapta de pe pod, spre muzeul și casa memorială a poetului Gabriele d’Annunzio, dar, cum nu veniserăm să vedem interioare (yeah, right: habar n-am avut de casa poetului, am aflat ulterior că trecuserăm la vreo sută de metri de ea), ne-am continuat plimbarea fără destinație exactă pe străduțele care dau către mare.

Și, uite-așa, am ajuns la atracția turistică locală Ponte del Mare, panglica de beton paralelă cu linia țărmului, arcuită la vreo cîteva zeci de metri deasupra confluenței apelor dulci ale Pescarei cu cele sărate ale Adriaticii. De fapt, panglicile: cea mai mare punte pietonală din Italia (vreo 500 de metri lungime), construită între 2007 și 2009, se despică imediat ce se înalță de la sol în două benzi, una dedicată doar celor pe roți – de bicicletă, role sau skateboard, cealaltă destinată celor ce se deplasează pedestru. De la balustrada pistei cicliștilor, ai panoramă directă dintr-o mulțime de puncte și unghiuri de belvedere spre oraș, de la cea a pietonilor, înspre larg, peste Marina di Pescara și sutele de ambarcațiuni acostate la chei sau parcate la remorcă pe terenurile virane de lîngă plajă.

Traversat dinspre bancul sudic, Ponte del Mare te depune la capăt pe faleză, niște kilometri de trotuar placat cu mozaic între strada blocurilor cu patru etaje, mansardă și balcoane cochete și plaja lată, acoperită din loc în loc de păduricile de umbrele. Promenada care trece printre palmieri și intrările la terasele și pizzeriile înșirate la marginea nisipului se lărgește într-o esplanadă pe care a eșuat Nave, fîntîna-monument simbol al Pescarei, nava abstractă creată de cel mai talentat, cu dalta și ciocanul, fiu al orașului, sculptorul Pietro Cascella, locul unde se varsă parțial-pietonala perpendiculară pe mare venită dinspre Piazza della Rinascita, sau Piazza Salotto, cum mai e cunoscută principala piață a orașului în care lumea se adună de fiecare dată cînd e ceva de sărbătorit. În jurul acestui bulevard cu două rînduri de pomi pe care mișună doar trecători, se întinde districtul de shopping și bețivăneală premium al orașului; Corso Umberto I e și cea mai scurtă cale dintre trenurile oprite în Pescara Centrale și plajă. Continuînd pe sensul din care vii, dacă faci stînga pe artera intens circulată din fața gării, în cîteva minute, ești din nou lîngă Primărie, completînd astfel scurtul tur de oraș în care, Eccolo!, ai făcut cunoștință și cu Pescara.

Asta dacă n-ai decis deja să te așezi pentru un prînz întîrziat la una din mesele restaurantelor de pe faleză, cum am făcut noi.




Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    puteati să puneti pozele alea intr-un carusel să meargă una dupa alta , nu să stai să dai tot timpul pagina inapoi dupa fiecare poză ( e „misto” mai als de pe mobil)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]