Reforma ca teroare. Au împărțit cetățenii în „privați“ și „bugetari“, în buni și răi, și amenință cu reforma, cu disponibilizările, zi de zi se lansează bășina fumigenă a „lipsei de performanță“.
Cât de performanți sunt profesorii? Prin ce stabilim asta? Îi plătim diferit în funcție de „performanțe“? Oare „performanța“ lor nu are legătură cu cât de mâncați sunt copiii sau cu faptul că școala are veceu în fundul curții? Dar doctorii? Dar angajații din administrație? Dar oamenii numiți exclusiv politic în atâtea mii de funcții? Există aceste grile de „performanță“ pe fiecare meserie, disciplină, domeniu?
Performanța o stabilește șeful sau cine? Oare șeful numit politic de partid? El dă și sporurile? Sporul de praf, spre exemplu, se dă în legătură cu performanța? Sporul de lucru în condiții toxice se dă în legătură cu performanța?
De ce niciodată reforma nu înseamnă angajări, dezvoltare?
De ce de fiecare dată reforma înseamnă amenințarea cu concedierea?
De ce de fiecare dată sunt concediați fraierii, iar deasupra apei rămâne uleiul, slinoșenia numirilor de la partid?
De ce de fiecare dată dreapta asta împuțită a României vine cu teroarea disponibilizărilor?
De ce de fiecare dată o chestie incapabilă ca Raluca Turcan vomită minciuni despre asistați, când din venitul minim garantat poți să crești cel mult un hamster ceva mai mare?
De ce teroare? Oare teroarea funcționează ca anestezie? Oare sub smogul amenințărilor, oamenii stau tăcuți, înspăimântați, șocați, atât timp cât e nevoie ca să mai faci niște numiri politice, niște privatizări?
Bugetarii sunt asistați social. Aceasta e ultima găselniță a Guvernului Cîțu: bugetarii ca asistați social. Bugetarii nu trebuie să uite, spune Cîțu, că sunt plătiți de „privați“, de rasa superioară a „privaților“. Oare există șarlatanie mai mare, mizerie mai groasă decât să îi indici zi de zi pe bugetari ca acei oameni care iau, mai exact fură, banii privaților?
Iar în timp ce asiști la furtuna asta de performanță, profesionalism, privați, bugetari, asistați, disponibilizări, o vezi pe Raluca Turcan, îl vezi pe Câmpeanu și zilnicele numiri politice ale unor jeguri care nu au nimic de-a face cu jetul de competență pe care coaliția de centru-noaptea îl lansează deasupra țării.
excelent, o adunatura de fripturisti ipocriti care discrediteaza chiar si masurile ce ar putea fi bune daca ar fi aplicate corect si fara demagogie.