Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Colonel Pisicescu vă salută

Zoom Colonel Pisicescu vă salută

Miau. Acesta e ultimul meu text în revista Cațavencii. Sclava s-a plictisit, nu mai vrea să îi dictez săptămânal jurnalul, cică o să mi-l mai scrie doar din când în când, pe blog-ul ei. Lăsând la o parte faptul că ea va plăti ascunzându-și în pantaloni, toată vara, picioarele gheruite, nu pot să mă retrag înainte de a vă spune adevărul, și anume că… ăă… ăăă… sunt prima pisică acoperită din presă care are o criză și se descoperă în direct. Știu că v-am mai zis, la mișto, că sunt securistă, dar aș putea să jur că ați râs ca la o glumă și că nici nu v-a trecut prin cap că ar putea fi adevărat. Nu e nici o glumă, chiar sunt pe statele de plată ale SRI, alături de toate pisicile din țară, și numai Dumnezeu știe ce e în sufletul meu acum, când vă fac această mărturisire. Nu mai puteam însă să vă mint. Sunt dispusă să apar în fața oricărui judecător, iar dacă va decide să-mi ia crănțănelele din farfuriuță sau șoricelul preferat de pluș din gheruțe, asta e, o să mă supun pedepsei fără să-l zgârii pe față.

Ăștia ai mei, sclavii, se prinseseră că sunt acoperită de multă vreme. Mă strigă, uneori, prin casă, Doamna Colonel. Nu prea aveau cum să nu se prindă, din moment ce îi urmăresc peste tot. Dacă se duc în altă cameră, mă trezesc din cel mai adânc somn și îi urmez, dar, chipurile, ca să nu bat la ochi, mă așez la ceva distanță de ei și CU SPATELE. Ca și cum – ce să vezi? – aveam treabă și eu, întâmplător, tot prin camera aia. Dacă aș putea, aș scoate și un ziar, să mă prefac că-l citesc. Mai există și varianta să mă ascund după draperie și să mi se vadă coada. Știu, sunt foarte învechite și foarte dubioase și bătătoare la ochi metodele mele de spionaj, dar ce să fac dacă așa ne obligă de la serviciu să procedăm?

Când mi se transmite să le controlez de urgență dulapul sau să fac o razie prin baie, încep să zgârii ușile sau să mă atârn de clanțe. Până de curând, îmi deschideau fraierii, dar, mai nou, după ce s-au prins că sunt în misiune, s-au decis să se lupte cu serviciile secrete, așa că ușile îmi rămân închise, sub pretextul că mă dezvață de izmeneală. Mi-e din ce în ce mai greu să îmi fac meseria și m-a apucat și un crizoi de sinceritate, așa că am decis să mă descopăr și, odată cu mine, să le bag în căcat și pe toate colegele pisici. Toate suntem, oameni buni, agenți acoperiți, așa și nu altfel se explică curiozitatea noastră bolnavă. Sunteți înconjurați de colonei. Chestiile alea maro pe care le adunați din lădița noastră cu nisip sunt răhăței de colonel. Pentru colonei cumpărați jucării și conserve bune, coloneii vă umplu casa de păr, coloneii vă zgârie și își bagă botul în farfuriile voastre, coloneii vă torc și se freacă de voi, coloneii vă adorm cu curu’ pe laptop, când aveți de lucru, sau pe față, când sunteți, la rândul vostru, adormiți, coloneii își ridică cracii și se ling sub coadă, în fața voastră, ore în șir.

Luați acest text ca pe o retragere a mea, demnă, din presă, dar nu ca pe ceva definitiv. S-ar putea să revin curând ca să vă cer să contribuiți cu bani la viitoarea mea televiziune. Hai, vă pupă colonel Pisicescu. Miau.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    La revedere, Colonele:)

  2. #2

    Numai bine colonele! 🙂

  3. #3

    Te asteptam la Microunde tv, colonealo.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]