Între cei mai mari complici ai hoților fiscali de pe planeta Pămînt sînt state ale căror nume ar trebui aduse la cunoștința ambasadorilor de la București.
Pe locul 2 – după Elveția, desigur – sînt Statele Unite. Clasamentul făcut de Tax Justice Network ia în calcul nu doar sumele ascunse acolo, ci și gradul de secretizare. Partenerul nostru strategic îi muștruluiește pe evazioniștii din Panama, Cayman și Virgin Islands, dar în Wyoming, Delaware sau Nevada banii furați sînt mult mai bine protejați.
Pe locul 6, după Cayman, Hong Kong și Singapore, vine Luxemburg, ducatul care l-a dat Comisiei Europene pe băutorul de vin Jean-Claude Juncker. Juncker a condus Luxemburgul 18 ani, interval în care s-a opus cu îndîrjire oricăror politici de transparentizare a conturilor ascunse.
Pe 7 avem Germania, liderul Europei cu două viteze și cu două măsuri. Nivelul de secretizare a capitalurilor pitite e aici atît de mare încît doamna Merkel se simte îndreptățită să arate cu degetul către corupții din Estul Europei.
Sigur că nu putea lipsi Olanda, clasată de-abia pe 14, între Panama și Virgin Islands. Asta doar fiindcă e atentă mai mult la frontierele Schengen, să nu cumva să pătrundă vreun evazionist din România sau Bulgaria.
Că tot veni vorba de acest clasament al statelor care vorbesc cu două guri, să amintim că, într-un text publicat acum cîțiva ani în Cațavencii, apăreau cîteva cifre. Și noi, românii, așa săraci cum sîntem, am reușit să livrăm paradisurilor fiscale depunători campioni. Peste un miliard de euro în Elveția, cîteva sute de milioane în Luxemburg și Liechtenstein, în Delaware, în Olanda și în Cipru. Bani despre care bancherii știu, se scria atunci în Cațavencii. Bani cărora BNR și SRI le pot stabili traseul și pe care ANAF, înarmat cu noile proceduri și legi antievazioniste internaționale, ar putea, dacă nu să-i confiște sau să-i taxeze, măcar să-i admire.
