Oficial, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale nu mai există. Mă rog, nu mai există în forma asta, de minister. Cu toate astea, ei încă funcționează ca minister, aparent, în ceea ce privește achizițiile. Asta pentru că tocmai au cumpărat niște servicii de consultanță, cu 2,4 milioane de lei plus TVA. Adică, în sistemul de achiziții publice, ei există ca minister și organizează licitații, deși legal ei nu mai există ca minister. Pe 24 aprilie, ministerul inexistent a organizat o licitație pentru servicii de „consultanță pentru elaborarea propunerii de politică publică în domeniul comunicațiilor în bandă largă“ –I shit you not!–, în cadrul unui proiect cu finanțare europeană, numit „Stabilirea cadrului de referință în domeniul dezvoltării rețelei de bandă largă în România“. Practic, avem un minister cu oameni așa de pregătiți că au nevoie de consultanță pentru a elabora o propunere de politică publică. Mi-nu-nat! Ai zice că avem niște instituții publice de intermediere, niște comercianți de proiecte și politici publice. Însă, cum zicem, ministerul ăsta nu există, cu toate că, iată, împarte bani. Și, chiar dacă nu există, ei au încă un site, aparent funcțional, că doar vorbim de fucking comunicații și societate informațională. Iar de pe site-ul lor, ăsta cu societate informațională, anume comunicatii.gov.ro, aflăm că, de fapt, ministerul a fost reorganizat, în sensul în care a fost comasat cu Ministerul Transporturilor, fiind format Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor. Numai că asta e o chestie ce ține mai degrabă de știrile încărcate prin Internet Explorer. Căci nici ministerul ăsta nu mai există. Adică, sigur, la un moment dat, Comunicațiile și Societatea Informațională au trecut la Bode, pe vremea cînd plagiatorul Bode era ministru al Transporturilor. De altfel, pe site-ul ministerului care nu mai există apare tocmai plagiatorul Bode ca fiind ministru. Însă, între timp, comunicațiile par să se fi mutat, cu tot cu Bode, la Ministerul de Interne, unde există o Direcție Generală pentru Comunicații și Tehnologia Informației.
Toate astea contează însă mai puțin, că nu-i ca și cînd o să sune anul 2020 să-și ceară site-urile și organizarea înapoi. Că există sau nu minister, că e la Transporturi sau la plagiatorul Bode, că e minister sau direcție sau ce o fi, important e că a cumpărat consultanță cu 2,4 milioane, ca să avem propuneri de politici publice pentru dezvoltarea rețelei de bandă largă. Acum, tot ce mai rămîne de făcut e ca Bode să-și rezolve problema cu plagiatul și, desigur, să vină apoi cu niște politici publice pentru dezvoltarea sistemului de dial-up în cadrul ministerului pe care-l conduce și a structurilor subordonate.
