Nicolae Manolescu scrie, enervat, în Adevărul, despre neprietenii scriitorilor: "Organizația USR are drept scop principal să facă vizibilă o breaslă tot mai bătută de Dumnezeu (!) ș…ț Membri cu care Uniunea Scriitorilor din România se mîndrește: Mircea Cărtărescu, Augustin Buzura ș…ț, Ana Blandiana ș…ț, Mircea Dinescu ș…ț." Neprietenul sînt eu: "Florin Iaru, care calomniază sistematic, de la o vreme, USR în Cațavencii, lăudîndu-se ș…ț că USR n-are altă treabă decît să-l dea pe el afară; ș…ț Iaru este suspendat din USR, conform Statutului, pentru neplata, la fel de sistematică, din 1989, a cotizației; între timp datornicul a fost patru ani vicepreședinte al USR, cînd n-a dat pe la sediu decît ca să-și încaseze indemnizația de conducere și uitînd, tot sistematic, să-și plătească cotizația".
Grav. Dl Manolescu se crede USR. Îi spun eu că nu e. Dacă n-am treabă cu breasla, cu conducerea am ce am. Vicepreședinte am fost doi ani. Cotizația mi-a fost reținută automat. Venerabilul e în eroare, i-ar spune idolul de odinioară, Titu Maiorescu. Junele Manolescu se informa mai bine. Iar sub mandatul domniei sale s-au golit vistieria, au fugit resursele, s-au pierdut proprietăți și se umblă la statut, pentru a-și mai trage un mandat de președinte, măi dragă! Nu sub al meu! Nu mi-am adus pe nimeni în funcții de conducere. Dl profesor-ambasador-președintele ar face bine să-l recitească pe Maiorescu. A uitat vorba cu care acesta își strivea adversarii: "Nu e în cestiune". Păi, în cestiune e ruinarea moștenirii lăsate de Laurențiu Ulici, singurul care a adus plusvaloare în USR și n-a muls-o ca pe-o vacă! Restul chiar că nu e "în cestiune".
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
