Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cristi Mărculescu: “Un festival bun devine necesar. Și pentru public, și pentru industria de cinema”

Zoom Cristi Mărculescu: “Un festival bun devine necesar. Și pentru public, și pentru industria de cinema”

În perioada 7-11 octombrie va avea loc la Brașov cea de-a treia ediție a Dracula Film Festival. Cu sînge, vampiri, zombie, umor negru și elemente SF. Pe scurt, horror și fantasy. Cristi Mărculescu, unul dintre selecționerii festivalului, ne spune ce este de văzut, ce-o să bage groaza-n noi.

Reporter: Trăim într-o țară de groază, în care oamenii nu prea merg la cinema. Cu toate astea, avem două festivaluri de filme horror. Sînt necesare?

Cristi Mărculescu: O întrebare justă. Hai să ne gîndim la Anim’est, cel mai mare festival de film din București și singura concurență (la bilete vîndute și notorietate) pentru TIFF. Cît de necesar era Anim’est-ul la primele ediții? Animații de-abia dacă aveam, public nișat pe animație, nema. În ultimii şapte ani, festivalul ăsta are săli arhipline, animația aborigenă a început încet, dar bine și sigur să se miște (all puns intended) și chiar putem vorbi de un miracol al animației. Un festival bun devine necesar. Și pentru public, și pentru industria de cinema. Își educă publicul și dă un impuls ăstora tineri care fac filme. Devine, pentru un june cineast, o platformă de comunicare cu alți regizori și cu publicul. Pentru spectator devine sursa principală de cinema.

Rep.: Există public pentru festivalurile astea de horror?

C.M.: Public? 90% din ăia care plătesc bilet la mall pentru un film Marvel și 100% din ăia care downloadează de pe Internet filme Marvel se uită (și) la filme de groază. Se uită compulsiv și se uită la ei pe monitoare. Înroșesc Interneturile și, atîta vreme cît la noi se distribuie vreo cinci filme americane (și alea din mainstream) la cinema, asta nu o să se schimbe pentru că nu are de ce. Dar puștimea asta nu are nici o jenă să dea bani pe bilet ca să vadă filme de gen pe ecran mare. Și mai sînt și generațiile mai vechi, copiii anilor ‘80 și ‘90 care au și vîrsta, și cunoștiințele necesare ca să aprecieze un film de groază eficient, interesant sau pur și simplu dement.

Rep.: Prin ce e diferită ediția de anul ăsta față de cea de anul trecut?

C.M.: Mai multe filme, mai multe de-toate-pentru-toți. Avem thriller-uri matrimoniale și StarWars, comedii horror și o selecție de episoade Twin Peaks. Plus cîteva filme pentru copii și avanpremiera la al doilea Hotel Transylvania. Și-o selecție omagială Wes Craven de prin cinematecă. Și filme-țiplă, care de-abia își fac traseul de festivaluri prin lume și pe care n-o să le vedeți în România (The Witch, JeruZalem, The Visit). Cel puțin nu în cinema.

Rep.: Am văzut că există o competiție de scurtmetraj românesc. De cînd au început românii să facă filme horror?

C.M.: Asta a fost greu. Mai ales dacă nu ne referim la filme care sînt oribil de proaste, ci strict la filme de groază. Să zicem că de vreo cinci ani tinerii regizori au început să renunțe, măcar o parte din ei, la dramolete cu plozi sărăci și la filme nou-valiste cu oamenii triști care beau supă în timp real. De vreo cinci ani au apărut scurtmetraje din ce în ce mai variate și ca stil, și ca mize, și ca ambîț. Comedii și thriller-uri, SF-uri și mockumentare. Evident, au început să se filmeze și scurte filme horror. Sau SF. Sau thriller-uri de scurtmetraj. Și toate sînt croite pentru a fi savurate de un public, nu doar pentru selecții prin festivaluri. Deci, da, merită văzute, iar regizorii și regizoarele merită încurajați. Anii trecuți am avut și lungmetraje fantastice. Fie fantasy (Ultimul zburător și Domnișoara Christina) sau aproape fantomatice (Lupul), au început să existe lungmetraje românești de gen. Anul acesta avem primul lungmetraj found footage aborigen și 100% independent, Be my cat: A Film for Anne, în competiție.

Rep.: Ce ne recomanzi să vedem neapărat la Dracula Film Festival?

C.M.: Bunny The Killer Thing, cea mai porcoasă (de-a dreptul psihedelic de porcoasă) comedie pe bază de Yeti. Și Dopul scuză mijloacele, o fabulă dulce și amară, plină de umor negru și elemente SF, primul film românesc filmat în 3D, pe care îl proiectăm pentru prima oară în România cu 3D-ul din dotare cu tot. The Visit, comedia de groază a lui M. Night Shyamalan. Da, individul încă mai poate să genereze frisoane autentice. Aș adăuga Bram Stoker’s Dracula, ecranizarea lui Francis Ford Coppola. Mult prea hulit la vremea lui, filmul ăsta a fost și este cea mai fidelă și estetică ecranizare după romanul lui Stoker.

Rep.: Care este topul tău cinci filme din festival?

C.M.: Scurtele românești sînt fix cinci. Și merită văzute. Nu doar pentru că mi-au plăcut mie. Pentru că sînt spumoase (Închiriez garsonieră, rog seriozitate, o comedie neagră), pentru că sînt curajoase și poetice (Vacanță la țară, un altfel de film despre adolescenți și adolescență), pentru că sînt teribil de deștepte și mucalite (Omulan!, cea mai tupeistă și memorabilă animație Made in RO), pentru că sînt super-stilate și foarte disturbante (Black Friday), pentru că sînt admirabil de eficiente (În ataș, un thriller psihologic cu traume de război). Și pentru că sînt toate cinci filme fantastice, dar nici unul nu este film de groază în sensul strict al termenului.

Rep.: Există filme la care pot intra și copii?

C.M.: Desigur, “Copiii fantastici” este o secțiune din festival dedicată exclusiv lor. Cinderella și Big Hero 6, dar și Hotel Transylvania 2 sînt fix ce trebuie pentru cei mici și pentru părinții lor.

Rep.: Ce invitați de vază aveți?

C.M.: Avem cîți n-am avut anii trecuți combinați. Simon Boswell, compozitior de calibru maxim, care are în palmares colaborări cu nume foarte grele ale cinema-ului fantastic, ne este șef de juriu. A compus muzici pentru Alejandro Jodorowsky (Santa Sangre, pe care îl proiectăm special la Brașov) și Lamberto Bava (Delirium, La Maschera del Demonio) și Dario Argento (Phenomena) și încă mai compune OST-uri pentru filme de groază și mister (The ABCs of Death, Rovdyr și Incubus). Președintele juriului de anul trecut, Julian Richards, regizor și producător, ne-a simpatizat destul de mult și de-abia așteaptă să revină la Brașov. Și Antoni Benages Gallard și Marta Anais Garcia Hermosilla, responsabili pentru Cryptshow, un festival de scurtmetraje din Barcelona, prieteni de nădejde ai noștri, revin cu un pachet de scurtmetraje best of din festivalul lor. Deși nu avem vreun fel de sponsorizare de la CNC, am făcut pe dracu-n patru (crede-mă, chiar am făcut pe dracu-n patru) ca să-i avem la Brașov măcar pe unii dintre regizorii filmelor din competiția de lungmetraj internațional. Și am reușit. Lucas Paveto, regizorul thriller-ului psihologic A Perfect Husband, frații Paz, co-autori pentru o invazie demonică din JeruZalem, și Adrian Țofei, regizorul Be My Cat: A Film for Anne vor fi prezenți și la proiecții, și la petreceri. Nu va lipsi nici finlandezul Joonas Makkonen, tăticul lui Bunny the Killer Thing.

Rep.: Unde ne recomanzi să bem ceva ca să ne revenim după atîta groază?

C.M.: Tipografia, unul din cele mai competente stabilimente alcoolice din oraș, ne este partener oficial. I-am ales pentru că se pricep și la cocktail-uri, și la atmosferă amicală.

12 vizualizări

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta