* Stelian Tănase să pregătește să fie crucificat în comisiile parlamentare, cu ocazia prezentării raportului de activitate. Raport care, e de acord toată lumea, va fi respins cu urale și aplauze prelungite, pe motiv de management eronat. În ultimii ani, nici unul dintre președinții directori generali ai TVR n-a mai reușit să treacă proba raportului, fiind trimiși la plimbare după aproximativ un an de la numirea în funcție. De la răposatul Valentin Nicolau încoace, n-a mai existat nici măcar un singur șef al TVR care să nu lase instituției o gaură financiară mai mare decât a găsit la instalare. Nicolau lăsase, la finalul mandatului, câteva zeci de milioane de lei în conturi, puși deoparte pentru consolidarea și renovarea turnului televiziunii. Consolidare care nu s-a mai petrecut, banii ducându-se rapid în fanteziile manageriale ale lui Tudor Giurgiu.
Iar de atunci groapa se tot adâncește, datoriile TVR începând să capete proporțiile datoriilor unui mastodont industrial ceaușist. Ceea ce, ar spune unii, s-ar putea să și fie. Problema televiziunii publice, însă, nu stă doar în datorii, ci și în audiențele din ce în ce mai mici. Chiar dacă Stelian Tănase ar mai fi în grațiile coaliției de guvernare, chiar dacă deputații și senatorii ar dori să-i dea o notă bună la prezentarea raportului, tot l-ar întreba, din pură curiozitate, de ce audiența zilnică a postului public a ajuns mai mică decât cea a România TV sau Acasă TV, adunând cu greu, în martie, un rating mediu zilnic de doar 0,84 puncte. În ritmul acesta de scădere accelerată a audiențelor și de creștere rapidă a datoriilor, dacă nu se iau măsuri, la TVR vor ajunge să se uite mai puțini oameni decât lucrează în instituție.
* Dar există și televiziuni private care au exact aceleași probleme ca și TVR: datorii imense și audiențe minuscule. Una dintre ele este Realitatea TV, care nici măcar nu se regăsește în clasamentul primelor zece televiziuni în luna martie. Adică nu face nici măcar o medie de 0,5 puncte de rating pe zi, performanță la care de-abia ajunge B1. În condițiile astea, Realitatea are șanse mici să-și acopere chiar și cheltuielile de funcționare, ca să nu mai spunem că nu există perspectiva de a-și mai reveni vreodată financiar astfel încât să-și poată plăti datoriile către stat. Cum de mai funcționează această televiziune, aflată în insolvență de patru ani și jumătate? Din bani nu foarte albi, de multă vreme, bani veniți de la diverși politicieni interesați de o imagine bună în schimbul unor sume livrate la sacoșă. Dar cum acești politicieni au început, de ceva vreme, să ia drumul beciului domnesc de ambe sexe, Realitatea nu mai are acum nici măcar resursele necesare unor plăți la negru. Și, totuși, încă nu se declară falimentul Realitatea Media, de parcă statul ar spera într-o minune. În fapt, statul se teme să ceară executarea datornicului Realitatea Media, pentru că are gura prea mare. Și, uite-așa, chiar dacă telespectatorii nu dau doi bani pe el, Rareș Bogdan și spumele pe care le produce seară de seară valorează, în realitate, peste 20 de milioane de euro.
Și de ce, mă rog, ar trebui să aibă o televiziune națională ratinguri pe care în țara asta nu le pot obține decât formatele tabloide? Pentru segmentul deja imbecilizat al populației se bat j-de canale, măcar tvr-ul să fie și pentru pătura aia, cât de subțire o fi ea, care nu pune deștu’ când semnează.
Bravo,dle Florescu ! Rezon !
Da frate! Muritorului de foame ii place sa se uite la emisiuni culturale. Ce intrebare stupida!