Culturiștii vechi și noi

Pe brațul lui Iohannis s-au văzut mugurii unui mers tîrziu la sală. Omul are mușchi noi, făcuți în ultimele luni, și a ținut să ni-i arate în contrast cu tricoul negru. E trucul culturiștilor de ocazie, care încep să poarte culori închise și haine mulate după primele trei săptămîni de tras de fiare, înainte să se lase definitiv.

Oricine a făcut și face sport așa cum se face sportul știe că nimic din făptura lui Iohannis nu are legătură cu sportul. Nici ținuta, nici mersul, nici gesturile lui nu trădează constituția și deprinderile unui om acomodat cu efortul, mișcarea, îndemînarea fizică. Iohannis e un exemplar greoi, masiv, cu mers robotizat și gesturi mecanice, tras înainte pînă mai ieri de un abdomen ascuns cu greu de sacourile largi. E un bărbat prezentabil în standardele vîrstei, dar nicidecum un sportiv care să dețină mușchi de-o viață. Iohannis a lucrat la aparate recent, îngrășînd brațul în ajun, ca să se prezinte națiunii într-o lumină falsă, cu ocazia vaccinării sale amînate.

La urma urmei, nu e nimic rău în asta. Și Vladimir Putin călărește cai la bustul gol și face tur de șold cu ofițeri FSB la demonstrații de judo aranjate. Numai că la Putin sportul are  logică și trecut, există de pe vremea cînd sugruma cu mîinile goale fosta RDG. Pe cînd, la Iohannis, bodybuilding-ul e o năzuință de cocalar.

Să ne amintim că Iohannis s-a dat mai întîi tenisman. După ce a fost pus președinte a început să facă poze cu racheta în mînă și să pomenească în interviuri despre „pasiunea pentru tenis“. Apoi a început să joace golf. Cu schiatul e deja o schemă cunoscută: apare iarna de cîteva ori pe pîrtie la Păltiniș, în pozele SPP. Singurul lui sport credibil, mersul pe bicicletă, pe care-l afișează uneori în parc, nu e sport.

Imaginea de sportiv a lui Iohannis e cultivată cu sîrguință de antrenorii SRI. Ego-ul său umflat e invitat la ședințele foto, iar el consimte cu trufie. Înainte să ajungă președinte și, mai ales, înainte să ajungă primar, singura lui activitate fizică a fost drumeția. Sporturile „nobile“– tenisul, schiul, golful – și ținuta de atleti-au fost introduse în biografie atunci cînd s-a decis că dulapul trebuie umanizat.

Tot de atunci, din primul mandat, datează pasiunea pentru bucătăria moleculară, o fiță extremă, absurdă și costisitoare, care cere o echipă permanentă de bucătari dedicați.

Ca și banii, ca și educația, mușchii se împart după vechime. Sînt bani vechi și bani noi, educație veche și spoială, mușchi vechi și mușchi noi. De aia poza cu brațul președintelui, care a făcut furori pe canalele de aplaudaci, explică și marele succes al României educate.