În Alba Iulia există o cetate, Alba Carolina, cea mai mare cetate de tip Vauban din țară, în a cărei renovare și restaurare au intrat peste 50 de milioane de euro, bani proveniți din fonduri europene. Cetatea în sine e o bijuterie, însă sub aura de istorie readusă la viață stau o grămadă de istorii și combinații. Spațiile din Cetate, spre exemplu, au fost date pe nimic, de vechea administrație, în fel și fel de concesiuni, asocieri în participațiune, pe cîte 100-200 de euro lunar cîte un spațiu de sute sau mii de metri pătrați. Cu toate asta, încă au mai rămas niște spații și pentru actuala administrație.
În anul 2020, albaiulienii au ales în fruntea Primăriei
un băiat de la USR, Gabriel Pleșa pe numele său. Fost viceprimar din partea PNL, și el, dar să nu ne pierdem în detalii. Omul a promis că va face lucrurile altfel și, cel puțin în privința Cetății, așa a și făcut. Nici nu avea cum să reproducă rețeta precedenților, că nu mai exista, legal, asocierea în participațiune, iar noile norme presupuneau că spațiile, chiar și date în chirii pe sume derizorii, necesitau investiții uriașe. Așa că n-au prea existat cine știe ce doritori. Cu toate astea, primarul Pleșa s-a gîndit că trebuie să-și lase și el amprenta pe Cetate. Așa se face că, în vara anului trecut, un spațiu destul de mare, în Ravelinul Sf. Carol, a început să fie amenajat. Fără proiect, fără autorizație de construcție, fără avize de la minister și fără mai nici un act. Mă rog, oamenii, prin Clubul Sportiv, introdus în schemă drept paravan între acțiune și primar, că (sanchi) urma să se amenajeze un spațiu sportiv – într-un fucking tunel din Cetate –, au obținut de la Direcția Județeană de Cultură un „acord de lucrări de intervenție de primă urgență“. Cu toate că nimic nu se degrada acolo și nimic nu era în pericol să se strice, ca să impună o intervenție de urgență.
Inițial, cînd am întrebat administrația locală ce se întîmplă
acolo, răspunsurile șefilor din Primărie au fost ba că-s niște lucrări de igienizare, ba că nu știu, dar vor cerceta, ba că se amenajează un spațiu, în baza unei donații de la o firmă. Firma în cauză – i-am întrebat și pe ei ce căutau acolo, fără să primim răspuns –, pe ai cărei muncitori i-am identificat la șantier, este Elis Pavaje. O firmă care, de altfel, în timp ce „igieniza“ spațiul respectiv, derula lucrări de zeci de milioane de euro în Alba Iulia, pe proiecte de mobilitate urbană. Evident, despre donație nu putea fi vorba, că orice donație ar fi trebuit să fie aprobată de CL. Și nici n-ar fi fost chiar cosher să doneze tocmai în timp ce aveau lucrări de milioane în oraș.
Și, cum nici de igienizare nu putea fi vorba, că aveam poze cu mini-excavatoare în spațiul respectiv, după un prim text publicat, domnii din Primărie au făcut un control. Unul la care au fost prezenți arhitectul-șef, Alexandru Damian, șeful de la Disciplina în Construcții, Gheorghe Bucur, și șeful Direcției de Cultură Alba, Matei Drâmbărean. Rezultatul controlului a fost că e OK, dar nu prea, și că anumite lucrări necesitau, totuși, autorizație de construcție. Arhitectul-șef ne-a transmis, ulterior, că a fost emisă o sancțiune cu avertisment. Procesul-verbal de constatare a ajuns la prima și, de aici, noapte bună!
Văzînd cît de frumos e așezată batista pe țambal,
ne-am adresat și altor instituții despre care credeam că-s competente, anume INP și Ministerul Culturii. Căci, fiind vorba de un monument istoric de categoria A, orice autorizație de construcție necesita aviz de la minister, de la Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Că, altfel, ar fi rezolvat primarul Pleșa local, cu mînuța lui. Doar de-asta au și mers pe schema cu lucrările de intervenție de primă urgență. După mai bine de 100 de zile de la sesizările transmise către INP și minister, și după ce am mai scris aici un text la finele anului trecut, au venit și răspunsurile. INP s-a spălat pe mîini, că deși e monument istoric, nu-i treaba lor acolo. Iar ministerul doamnei Turcan ne-a răspuns tot în doi peri, însă a spus, totuși, ceva important, anume că „oricare dintre cei trei reprezentanți (n.r. – arhitect-șef, șef Disciplina în Construcții și șeful Direcției de Cultură) aveau obligația legală de a sesiza, de îndată, organele de urmărire penală“. După care ne-au mai zis să mergem, frumos, să cerem mai multe informații tot de la Primărie.
Practic, doamna Turcan s-a spălat pe mîini, apelînd la niște documente anterioare sesizării noastre, pe care, de altfel, noi i le-am pus la dispoziție, fără să efectueze un control în teren ori o verificare serioasă. Pur întîmplător, în cele peste 100 de zile de la momentul sesizării și pînă am primit răspuns, primarul Gabriel Pleșa a anunțat că se va alătura echipei PNL, adică partidului doamnei Turcan. Rămîne să vedem dacă și organele de cercetare penală, din momentul în care am depus plîngeri împotriva acestei ilegalități delicat mușamalizate și pînă vom primi un răspuns, se vor înscrie în PNL.
