Povestea miliardarului excentric și genial, care voia să colonizeze planeta Marte și părea că se gândește la soarta omenirii în termeni care pentru muritorul de rând erau sience-fiction, s-a diluat în doar câteva luni. Linia dintre geniu și nebunie pare că a fost trecută, în cazul lui Elon Musk, cu o viteză mai mare decât a rachetelor SpaceX. N-a fost însă vorba de asta, de nebunia omului de geniu. Nu la asta am asistat în ultima lună, ci mai degrabă la o simplă punere în scenă a zicalei „dă-i unui om putere și ai să vezi ce fel de om e”.
Musk ar fi putut, foarte simplu, să fie un geniu de calibrul lui Bill Gates și să își folosească averea uriașă pentru cauze bune și nobile. Sunt mulți miliardari ai planetei care fac asta, miliardari pentru care există un „suficient” în ce privește propria persoană. Nu e și cazul lui Elon.
Omul a vrut puterea pe care simplul statut de miliardar nu i-o conferea. Așa că și-a cumpărat-o de la Trump. Devenit peste noapte un fel de împărat planetar, a început să se joace de-a administrația și diplomația, să schimbe politici, să facă toate năzbâtiile posibile. Și nimic nu părea să-l oprească. Nebunia administrației Trump, al cărei principal exponent e Musk, nu părea să aibă vreo limită. O limită la măsurile pe plan intern? Fuck’em! Ordinea mondială? Fuck it! Diplomație? Say what? Omul părea – și încă pare – jonglează cu planeta de parcă totul e un joc de Monopoly, iar el are rolul gangsterului planetar înarmat cu o infinitate de „get out of jail free card”. Avea, cum ar zice Trump, toate cărțile.
Germania, alo, ia votați extrema dreaptă, proștilor. Ucraina, dă resursele alea și zi mulțumesc. România, lăsați marioneta Kremlinului să fie Președinte. Rusia, good guys, make a deal? Canada, ia niște tarife! Mexic, huo!! – tarife. China, make a deal, tarife mici, wink-wink.
Lumea pare că s-a întors cu fundul în sus după o singură lună de Musk. Numai că lumea nu înseamnă doar guverne și oameni politici, care în zilele astea încearcă să-și readapteze întreaga abordare la ifosele bufonului planetar și a idiompăratului cu drujbă. Lumea înseamnă niște miliarde de oameni, o foarte bună parte dintre ei din țări libere, oameni care știu să gândească și să reacționeze. Și iată, oamenii normali ai planetei au venit și au compensat ceea ce toate guvernele țărilor democratice, toți ambasadorii și diplomații n-au reușit. Oamenii normali la cap le-au găsit ac de cojoc. Boicotul planetar la adresa Tesla a făcut ca întregul imperiu financiar al lui Musk să se clatine. Odată cu el se clatină toate bursele. Dacă SpaceX e mai greu de influențat de către oamenii normali, fiind conectat la banul public, la fel ca și Starlink, în bună măsură, Tesla e un produs eminamente pentru oameni și nu guverne. Iar destrămarea acestui imperiu, căderea lui prin bursă spre ruină, ar putea fi exact chestia care să le frâneze nebunilor dileala. O primă reacție a disperării a avut-o Trump, care s-a oferit să-i promoveze mașinuța electrică, ba chiar să-și cumpere el una. E clar că, iată, asta îi afectează cu adevărat. Banii pierduți, banii lor, ăsta ar putea să fie călcâiul lui Ahile. Nu pierderea încrederii pe plan global, nu pierderile economice plătite de americanul de rând, ca urmare a războaielor economice, nu punctele pierdute în sondaje, ci banii personali. Asta pare să fie singura chestie care le poate înfrâna pornirile.
5.781 de vizualizări
O lovitură la portofoliu (sau portofel, mai trivial) poate trezi puțin și smintitii. Dar soluții simple există, vor descoperi ca sunt foarte ecesare politiei, FBI, etc