Pacifista Viorica Dăncilă o ține pe post de cățea de pază a democrației românești pe Lia Olguța Vasilescu.
99% din declarațiile negaționiste, xenofobe, rasiste, misogine vin din prostie, incultură și o nevoie bolnavă de a jigni, de a lovi. E uimitor cum campania asta electorală, pe care istoricii o vor compara probabil cu mersul în spatele mortului spre cimitir, a fost încărcată de atâta prostie și violență, ambele produse ale răzbunării și dorinței de a umili.
Mă gândesc la Victor Ponta când spune că a primit zeci de mesaje de la pesediști care-i zic că au fost proști că au susținut-o pe Dăncilă până în ziua moțiunii. Mă gândesc la „urările” din frigider ale Olguței, mă gândesc la Klaus Iohannis care nu e într-o competiție cu PSD, ci într-un război. Florin Cîțu își încheia postările pe Facebook cu hashtag-ul „Nu luăm ostatici”. Lia Olguța Vasilescu îl compară pe Iohannis cu un șef de lagăr nazist. Bineînțeles că ea nu dorește să minimalizeze prin nimic ororile Holocaustului, însă ura și incultura o iau târâș, o fac de râs, o despoaie în piața publică, arătându-i goliciunea și lipsa de substanță politică. Atât poate, atât e ea. Și exact atât este Iohannis când spune că se află în „război” cu PSD. În orice lume relativ democratică, „războiul” electoral este o metaforă pentru competiția electorală. Ei bine, în mintea lui, Klaus a ținut să aducă la un loc ambele formulări, astfel încât să nu existe vreun dubiu: el nu e în competiție, el e în război.
În nici un caz, incultura nu este o scuză. Din contra, la nivel politic, valorile civilizației occidentale se presupune că au fost internalizate.
Iar dincolo de asta – de discuția în sine pe care suntem obligați s-o purtăm pentru că umple spațiul public –, trăim însă drama unei campanii electorale transformate într-un joc stupid de la un capăt la altul.
Un joc în care am vorbit despre moțiune de cenzură, despre prezența sau absența unei dezbateri, despre, iată, încălcări grave, jenante, ale codului civilizației noastre.
2.161 de vizualizări
