După ce-a salvat din întîmplare de la înec o fetiță rătăcită în furtună, un tînăr evadat, întemnițat pentru crimă, caută refugiu în secta Fellowship of the Divine din Anglia profundă, iar pentru comunitatea izolată, condusă autoritar de bărbați, e mare eveniment ca un necunoscut apărut ca din neant să-și dorească intrarea în familia lor.
Aleșii, frați și surori de mîntuire a sufletului calificați în credință la locul de rugăciune, trăiesc după reguli medievale și se țin departe de nealeși: sînt interzise conexiunile cu lumea lor, considerată păcătoasă, plină de tentații diabolice și de lucruri necurate ca televizorul, telefonul sau calculatorul. Captive în frica de Dumnezeu și loialitatea față de poruncile Sale, femeile, îmbrăcate în haine simple, cu batic pe cap și fuste lungi în culori ofilite, sînt tratate ca niște sclave, obediente controlului permanent exercitat de soții lor, la îndemnurile unui lider alcoolic, ipocrit și abuziv, seniorul care latră către parohie, din mijlocul sălii de întruniri, versetele biblice ca pe niște ordine, antrenîndu-l în predici torționare pe primul său locotenent, juniorul care îmbină studiul Bibliei cu violarea soției. Și pedepsirea propriului frate, vinovat de posesia, în secret, a unui telefon mobil, cu care i-a salvat fiica de hipotermie, sunînd la 112. Pîrît de Cain, pardon, Adam, de acest păcat de neiertat, în fața întregii congregații, nefericitul Abel este supus unui ritual de blam și încuiat apoi între patru pereți, în penitență, ca să se gîndească temeinic la marea lui trădare. Sătulă de restricțiile religioase și de constrîngerile impuse de soț, mama copilei salvate de la înec (și victimă a violului) ar cam vrea să părăsească domiciliul conjugal. Dar pînă să ia decizia asta revoluționară, îl ajută pe cumnat să evadeze și îl adăpostește pe străinul salvator, de care se simte atrasă și în care vede un mesager al vieții sale viitoare.
Cam asta-i situația comunității în care se ascunde de mîna scurtă a legii bunul samaritean fugit din pușcărie și nu-i va lua prea mult timp ca de la exploatarea vulnerabilității căsniciei soților dezbinați să treacă la manipularea naivității grupului devenit Fellowship of the Devil.
Cu momentele dramatice subliniate de o muzică sinistră, Unchosen dă senzația c-ar fi despre teroarea sectelor care-și devorează psihic aderenții. La o analiză mai atentă, însă, se dovedește a fi o privire superficială spre ceea ce fac în numele Domnului așa-zișii păstori de suflete, nefocalizată deloc pe mentalitatea de cult fundamentalist, pe motivația oamenilor care renunță la libertățile individuale și acceptă disciplinarea colectivă strictă, supunîndu-se unui guru. OK, e doar ficțiune prost realizată, inspirată din realitate, nu documentar (un singur argument: nu se simte nici un pericol, fiecare poate să plece cînd vrea – unica amenințare, că șeful cel mare le-ar ține zălog copiii, ca sultanul ienicerii de poimîine, poate fi dovadă de arest pentru sechestrare de persoane). Dar parcă ar fi fost mai multe de spus și de arătat despre restul membrilor sectei, care aici sînt doar niște figuranți în povestea viitoarei Prime Doamne și a succesorului la tronul masei de manevră spirituală formată din inși speriați de schimbare, de o societate care progresează mult prea repede pentru mințile lor ultraconservatoare. Din păcate, mari păcate, nu trebuie să faci neapărat parte dintr-un cult ca să gîndești așa: întrebați-l pe orice votant aiurist al sloganului „Turul doi, ânapoi!“.
Unchosen, 2026-?, pseudo-thriller psihologic despre apartenența la o sectă britanică, creat de Julie Gearey, șase episoade de 40-49 de minute, difuzat de Netflix.
