DIICOT îi face pe furiș un dosar lui Băsescu. Tot la modul tiptil, DNA îl caută pe Iohannis la Sibiu. Pare un curs obișnuit al Justiției, dar, în realitate, sînt acțiuni în conformitate cu spiritul prevăzător al sistemului subteran.
Pe Băsescu, ferit pînă acum de necazuri penale prin oficiile protectorilor săi licurici, din al căror șliț a supt lumină, l-a mîncat în cur să facă publice fraze dintr-un document clasificat. Un document odios, de altfel, la a cărui existență a participat personal ca președinte al României, dar, potrivit legii, un document secret. Hîrtia, emisă de SRI și adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, le cere judecătorilor ca, în baza protocolului cu SRI, să admită ca o informare livrată de ofițeri să ajungă la procurorii de caz fără să ajungă și la avocații inculpatului. Adică să lipsească apărarea de șansa unui proces echitabil.
Băsescu, ocnă bătrînă în astfel de spețe, la care a contribuit din plin, i-a avertizat pe băieții cu ochi albaștri că știe cum merge treaba. Asta se întîmpla pe la jumătatea lunii mai. Ei bine, cum Codruța era sub amenințarea revocării, i s-a repartizat DIICOT-ului sarcina să confecționeze o amenințare penală la adresa matelotului, pe tema divulgării secretelor, ca să-l țină în frîu.
În același timp, doamna Kövesi ar fi trimis o mică echipă de desant judiaciar la Sibiu, pentru a da tîrcoale cazului Iohannis, în toată complexitatea lui, de la evaziune fiscală pentru neplata taxelor la meditații și implicarea în adopții pînă la moștenirea avuției Grupului Etnic German și dobîndirea prin fals a casei confiscate de stat.
Potrivit unor procurori DNA din rezistența anti-Kövesi, patru colegi de-ai lor au plecat, acoperiți sub alte însărcinări judiciare, spre Sibiu, la scurtă vreme după ce CCR i-a cerut lui Iohannis s-o revoce pe șefa.
Asta arată că industria neagră a dosarelor nu are delimitări ideologice și partizane, ea funcționînd doar pe principiul șantajului direct, aplicat persoanei, care are la un capăt teama și la celălalt pușcăria.
Și Băsescu, și Iohannis păreau să fie la adăpost, prin grija SRI, cel puțin, de abordările viscerale, prin dosar, ale mamei tuturor procurorilor. Dar, cu puțină indiscreție și cu un dram de curiozitate, se va afla în curînd că, iată, nici unul nu e. Imprevizibilul relației SRI-DNA e modelat pe setea de putere a persoanelor din vîrful instituțiilor, iar politicienii care cred că au ajuns să conducă aceste instrumente ascuțite încep să înțeleagă că stau, de fapt, cu tăișul la gît.
