Potrivit unei investigații publicate luni, 19 octombrie, în Ziarul de Iași, dintre cei 327 de candidați validați pentru funcțiile de director și director adjunct din școlile județului, doar 17 au acceptat să-și facă publice numele. Ceilalți 310 figurează pe listele Inspectoratului Școlar Județean sub coduri alfanumerice. Mai mult, listele nu precizează nici școlile pentru care candidează respectivii profesori. Practic, 95% dintre aspiranții la conducerea instituțiilor de învățământ ieșene de stat au ales să se prezinte sub acoperire.
Bănuim că în spatele acestei nevoi de anonimat stau posibilele note mici și facerea de cacao. Cert este că, dacă vor promova concursul, unii dintre ei vor trebui să iasă din clandestinitate și să se prezinte în fața elevilor. „Bună dimineața, elevi, eu sunt noul vostru director, 75ed0b40. Puteți să-mi spuneți simplu, domnu’ 75. Iar dumnealui este adjunctul meu, 3fa21c.”
Poate că anonimatul ar trebui extins. De ce să știe părinții cine le conduce școala copiilor? De ce să afle elevii numele profesorilor? Catalogul ar putea fi completat exclusiv în coduri, iar la ședințele cu părinții să participe doar persoane cu cagule, care să comunice prin mesaje criptate. La festivitatea de deschidere a anului școlar, directorul ar putea transmite un discurs înregistrat, cu vocea distorsionată și chipul pixelat.
Elevul care copiază la teză este demascat și sancționat, dar profesorul care aspiră să conducă școala beneficiază de protecția identității, de parcă ar urma să depună mărturie împotriva unui cartel de droguri. Cum spuneam, s-ar putea ca anonimatul să aibă avantaje. Dacă un candidat pică examenul, nimeni nu află. Dacă ajunge director și școala începe să se ducă de râpă, părinții vor depune reclamații împotriva codului alfanumeric. Eventual la un inspector școlar tot cu nume format din cifre, litere și liniuțe.
Până la urmă, poate că profesorii ieșeni au descoperit soluția pentru toate problemele învățământului românesc. De ce să mai schimbăm programe, manuale, metode de predare sau criterii de evaluare? Ascundem identitatea celor care conduc școlile. Dar, ca să fie corect pentru toată lumea, ar fi elegant să desființăm de tot numele celor implicați în procesul de predare-învățare, de la grădiniță până la doctorat. Am elimina astfel multe probleme care ne-au măcinat sistemul în ultimii ani. N-am mai avea oameni plagiatori, am avea niște nume de cod hoațe. Nu l-am mai avea pe elevul „Sulică Frânaru” care a atacat cu cuțitul o profesoară, ci un user de-a zecea scăpat de sub control. Uite, o idee de revoltă pentru elevii noștri, dacă vor să facă și ei ca omologii lor francezi: să iasă în stradă și să ceară eliminarea numelor și prenumelor din cataloage. Și după aia a notelor.
1 comentariu