Probabil că Elisabeta a II-a a fost o regină bună, în felul în care o regină poate fi bună. Născută bogată, fără griji, cu poneiul la scară de mică, departe de fricile de foame și realizare în viață ale restului omenirii, Elisabeta s-o fi luptat doar cu depresia unui soi de captivitate monarhică. Altfel, călărie, vânători, castele, câini, când și când câte un Ceaușescu sau Gaddafi care să-i tulbure imaginea. Și, bineînțeles, telenovela vieții de curte – Diana etc. A fost o persoană plăcută, indiscutabil, o femeie luminoasă care în lumea reală ți-ar aminti de bunicuța de pe celebrul muștar. Caldă, empatică, mereu cu gândul să facă o prăjitură pentru nepoți.
Și totuși, mi-e greu să înțeleg fluxul de lacrimi și sentimente din partea atâtor oameni săraci pentru cineva care avea valeți pentru câinii ei corgi și un bucătar dedicat. E ceva care se rupe în orice poveste aș vrea să construiesc. O băbuță simpatică, în vârful unui munte de bani și posesiuni, angajând bucătar pentru câini.
Mă rog, poate că toate acestea fac parte din acele multe, multe lucruri absurde care constituie lumea, dar pe care le luăm ca atare, ca de la sine înțelese.
6 vizualizări
D-le jurnalist gandesti dupa 30 de ani tot ca un fiu de „proletar”, nu ai inteles ca atunci cand suntem sortiti a veni pe lume, fiecaruia Bunul Dumnezeu, daca ai auzit de El?!, ne binecuvanteaza cu o viata, cu minte, cu putinta de a ne pregati sa fim responsabili, …si lista este lunga! Dar noi murim de grija altuia si nu ne privim mai atent in oglinda!
multumesc al lui Imi’ai, m-ai luminat, in sfirsit am inteles si eu a cui este orinduira asta pe terra si nu numai ….
pardon de greseala, a se citi ” orinduiala”
Mai sa fie, chiar?
Ma gandeam eu ca d-aia le da Barbosu’ cu „seen” copilasilor africani, chinezi, indonezieni si in general populatiilor suferinde de razboi, foame, boli si alte suferinte. Era ocupat s-o binecuvanteze pe Tanti Lizabeta cu bucatar pentru catei.
Uite un om frumos care merita un fratior.
As fi adaugat .ca depresia o fi fost macar partial compensata de cascadele de umor involuntar dezlantuite de printul consort
Cascadele de basini din balconul palatului ai vrut sa zici. Don Philip nu-i acela care la moarea Dianei si-a consolat regina Lilibet spunand peiorativ ca vor participa la funeralii „niste comedianti si homosexuali” cu referire expresa la Elton John si nu numai.
Oh, dar prostiile spuse la noi, la tv. A avut o viata grea, ce draguta era, eleganta ei fenomenala, dragostea fata de caini etc.
Curajos articol intr-o lume de ” Imihai” ! Parca am revazut funeraliile liderului suprem Kim Jog-il, macar acolo participantii jucau „tragedia” de frica ca doar ,”Cine nu plangea tare era luat la cercetare” !