Se spune, și poate nu degeaba, că pînă la moarte te mănîncă doctorii. Pînă la faliment te sfîșie băncile. Iar pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinții. După cum știți, țara veghează, nu turcită, ci îndoctorată. Nu există politician, sereist, secretar, băgător de seamă ori te miri ce ciudat cu funcție de minimă răspundere pe a cărui carte de vizită să nu strălucească titlul de doctor. Acu’, că ne-am lămurit cum s-au dat, cum s-au luat și cum s-au folosit titlurile, nu e mare scofală. Odată cu plastografia vin la CV și bănuții, funcțiile tot mai babane și prestigiul social. Ce obraz să ai cînd te încontrezi cu o agramată, un bou sau un năuc? Imediat îți dă în cap cu hîrtiuța aia creponată, numai bună de șters la cur.
Totuși, cîteva domenii păreau scutite de șmecheria asta. De exemplu, literele sau matematica. N-am auzit pe nimeni să se-mboboșeze în fața lui Negrici sau a lui Marcus cu rezumate de pe net. Teritoriul teologic părea, și el, la fel de ferit de afurisita minciună sau de păcătoasa ispită. Apoi, nu te întîlnești chiar la tot pasul cu doctori în teologie. Unde mai pui că bunul Dumnezeu le vede pe toate. Nu ai unde să te ascunzi, nici măcar în gaură de șarpe. Da, dar…
Da. Dar totul a început cu ANI. Hai, nu vă întristați, ce, ANI nu e om? Se pare că nu, deoarece Wilhelm Danca – șeful de școală doctorală de la Facultatea de Teologie catolică și decan, totodată, a fost sancționat de ANI (iar? Da’ ce-ai, Doamne, cît o să ne mai calce ANI pe bătături?) pentru cumul de funcții. Ce atîta supărare? Wilhelm Danca l-a propus pe Wilhelm Tauwinkl, bunul lui prieten. O mînă spală pe alta, mai ales că dl Tauwinkl îi e și bun prieten, și doctor în teologie. Se pare că există acolo un triunghi prietenos, dacă îl băgăm în ecuație și pe Mircea Dumitru, rectorul Facultății catolice, frate de credință și instituție cu Wilhelm Danca. Cum e și normal, Tauwinkl face o intensă campanie pentru decan. Firesc, frumos, elegant, cum numai la catolici se poate.
Și ce ne privește pe noi? Hai să nu mai căutăm nod în papură, măi, păcătoșilor! Căci papura e chiar doctoratul actualului decan, luat în 2004, la Lugano, taman la Facoltà di Teologia. Căutînd prin acte, acea facultate a fost organizată în 1993, dar era doar un soi de institut teologic, în accepția Vaticanului, așa cum e, la noi, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. Ce scrie pe site-ul Facultății? On 16 September 2011 the FTL submitted to OAQ the request for accreditation as academic institution according to Art. 2 s. 2 let. b of the Accreditation Guidelines. p. 2. Ideea este că Wilhem Tauwinkl a urmat un soi de cursuri universitare catolice la Institute of Theological Studies în Lugano și le-a finalizat în 2004. Aha, era o instituție universitară doar în virtutea recunoașterii de la Vatican. Abia în 2009 a făcut dosar de recunoaștere în sistemul universitar elvețian. Na, beleaua! Bunule Părinte, ia scoate mata nuielușa aia universitară!
