Miau și bonjur. Astăzi o să vă mai spun niște lucruri pe care nu le știați despre noi, pisicile.
Am auzit că orice față am face, vouă vi se pare că suntem ori mirate, ori arogante. Aflați că avem nici mai mult, nici mai puțin decât vreo 26 de expresii faciale. Ha-ha-ha, ce-o să mă mai distrez, de-acum încolo, în timp ce sclavii se vor căzni să mă citească! Nu mai departe de ieri, văzuseră pe net un fel de traducere a gesturilor pe care noi le facem cu coada, așa că toată ziua au vorbit numai despre asta: „Uite, acum, coada ei zice I’m your friend”, „Acuma s-a enervat”, „Iar acum zice că totul e OK și că ne iube… upps, iar s-a enervat, Doamne, pisica asta e labilă psihic, oare există psihiatru de pisici!!!!”. Nu sunt labilă, doar n-am putut să mă abțin, că erau prea haioși. 😀
Știați că, exact ca și voi, putem fi dreptace sau stângace, în funcție de preferința pentru una din lăbuțe? Mă rog, cu nuanțe de tipul stângace-spate sau dreptace-față, ha-ha-ha-ha-haaaa… În schimb, spre deosebire de voi, nu transpirăm, indiferent cât ar fi de cald. Pur și simplu, nu deținem glande sudoripare. E o plăcere să te plimbi vara, pe caniculă, într-un autobuz plin cu pisici. Temperatura noastră normală e de 38 grade C, deci cu două grade C mai mare decât a omului. Odată, eu am avut febră și m-au dus la o doctoriță pe care o chema ca pe mine. A fost prima persoană din viața mea pe care am scuipat-o, în momentul în care mi-a băgat termometrul în fund.
Apropo de lăbuțe, v-ați prins de ce avem pernuțe la ele, da? Ca să ne putem deplasa în liniște, ceea ce e foarte important pentru un animal de vânătoare. Cum ar fi să am copite sau pantofi cu toc, atunci când îmi vânez șoricelul de pluș sau mingiuțele fosforescente? Dăăăăă…
Nu ne place să ne vorbiți tare, preferăm să ne șoptiți mai degrabă, iar motivul pentru care uneori ne ducem fix la musafirul care nu poate să ne înghită e că nu ne privește direct în ochi și nu ne zâmbește cu toți dinții. Pentru noi, zâmbetul cu dinți înseamnă agresiune. Da, știu, e greu să nu rânjești fasolea când vezi o pisicuță, suntem irezistibile. Să vă văd de-acum încolo cum o să vă abțineți.
Că tot vorbirăm mai devreme de autobuzele alea pline, ați observat că, întotdeauna, după după ce mâncăm, ne spălăm? Nu, nu e din cauză că ne stropim cu crănțănele, am moștenit acest obicei de la strămoașele noastre sălbatice care făceau treaba asta ca să îndepărteze de pe blană mirosul de sânge care ar fi putut să atragă prădătorii. Una peste alta, ne petrecem cam 30% din timp spălându-ne cu limbuțele noastre roz, care arată exact ca niște perii. Uneori, când ni se pare că s-au murdărit, îi luăm la spălat și pe oameni. Am observat că lor nu prea le place curățenia, singurul lucru pe care îl spală bine de tot e înghețata. Miau, pa, mai vorbim noi.
