Ai grijă să nu faci și tu explozie
(din înger n-a rămas nici măcar o schijă)
calcă pe vîrful plopilor cu grijă
să nu verși sufertașul cu ambrozie
Sînt zei abandonați ca puii mîții
prin gropile cerești scîncind de sete,
sînt arhitecții Domnului, în cete,
ce-au lins pe urma lui dîra tărîții.
Tu, voiajor al stărilor de transă,
ai grijă de căminul de bătrîni,
minte-i c-au fost eroi și c-au fost buni
și că mai au acolo jos o șansă.



„Tot mai secretezi, mai, Eftimiule, tot mai secretezi?” – se amuza un alt poet, ceva mai potrivit in cuvinte si ceva mai mustacit deasupra buzei superioare. Dar ii placea Martisorul, nu SLobozia. Si se martisora, nu se ialomita;…de grija.