Armata morților se pune în mișcare

Morții dispăruți în lunile pandemiei au început să reapară. Acum au acte în regulă, identitate și adresă. Au redevenit cetățeni ai României, cu drepturi și libertăți, și își trăiesc somnul de veci în statisticile oficiale, parafate de Ministerul Sănătății. Rînd pe rînd, sînt scoși din ascunzătoarea politică în care au fost îngrămădiți luni la rînd și strecurați în bilanțul festiv al victoriei sanitare.

1.822 de morți „din lunile anterioare“ au fost introduși, pînă acum, în raportările „la zi“. Pînă pe 28 mai, decesele erau anunțate ca fiind produse „în ultimele 24 de ore“. După 28 mai, morții „la zi“ au fost și sînt completați cu morți „din lunile anterioare“. Pe zile, începînd cu 28 mai, morții adăugați reprezintă peste 80% din morții raportați. Punem în paranteză morții din urmă și citim: 43 (10), 73 (41), 29 (7), 36 (5), 41 (6), 62 (26), 84 (68), 113 (93), 113 (78), 90 (82), 63 (47), 277 (256), 228 (214), 148 (124), 150 (130), 123 (118), 30 (21), 27 (17), 96 (86), 71 (53), 87 (82), 97 (91), 96 (90), 18 (16), 65 (61) cu ultima zi luni, 21 iunie.

Din trecutul întunecat al pandemiei, din memoria neagră și vinovată a guvernelor Orban și Cîțu și din izmeneala populistă a liderului fără viață de la Cotroceni ies la iveală dovezile reci ale minciunii. Cadavrele încep să dea pe dinafară din congelatorul politic. Dacă urmărești pe calendar variația numerelor anunțate oficial, vezi imediat o relație armonioasă între problemele Guvernului și morți, o suprapunere între nevoile politice și scăderea victorioasă a numărului de decese. Interesul politic și-a văzut de drum, vorba evanghelistului, cu moartea pre moarte călcînd. Iar cînd pandemia și-a pierdut din suflu, morții din trecut au fost băgați pe furiș în cifrele la zi.

Iohannis a insistat să facă anticipate în primăvara lui 2020, a forțat alegerile locale și parlamentare din toamna aceluiași an, a grăbit deschiderea fizică a școlilor și a înlăturat prematur restricțiile sanitare pe 15 mai 2021. Toate aceste acțiuni au fost făcute cu aceeași lipsă de minte care acum explică un deceniu irosit și au avut nevoie de suportul dezinformării epidemiologice. Ca să nu piardă din încredere și popularitate, ca să obțină foloase politice și electorale, Iohannis și guvernele lui au cerut și au primit falsificarea statisticilor COVID-19. Altfel nu se pot explica uluitoarele coincidențe.

Veștile proaste de la guvernare au fost sprijinite de morbidități optimizate, aduse din condei de o armată de complici. De la premieri la miniștri, de la secretari de stat la directori din Ministerul Sănătății și de la Iohannis la Raed Arafat, toți au mințit cu bună știință. E atît de mare această oaste, încît, e clar, nu i se poate întîmpla nimic.

Morții din urmă sînt adăugați zi de zi, în timp ce noi, aici, scriem și citim. Judecînd după cadență, vor ajunge la cîteva mii. Comunicatele oficiale îi aruncă în groapa pe care graficul deceselor o sapă în ciclul verii. Practic, deși pe zi mor cîțiva pacienți, numărul raportat e mult mai mare. În toamnă, cînd valul patru le va reaminti românilor că s-au vaccinat prea puțin, groapa se va astupa de la sine, iar Guvernul va începe iar să facă provizii de cadavre prin DSP-uri.

„Aceste decese sînt anterioare și introduse în baza de date la solicitarea Ministerului Sănătății de către Direcțiile de Sănătate Publică.“ Așa zice comunicarea oficială pe 28 mai 2021. E momentul în care începe introducerea morților vechi, din ce în ce mai numeroși, peste morții la zi, din ce în ce mai puțini.

Pe 30 aprilie, cînd Cîțu și Iohannis ambalaseră deja poporul cu eliminarea restricțiilor, iar lumea trepida de nerăbdare să se îmbrățișeze cu Sfintele Paști, au fost 138 de morți la zi, în linie cu cifrele la zi din săptămîna anterioară. A doua zi, decesele au scăzut aproape la jumătate, odată cu vacanța de 1 Mai. Numărul morților la zi a continuat să scadă și, astfel, pe 28 mai, pe un fond descrescător, s-a început completarea cu morți din trecut. Pe 8 iunie, de exemplu, s-au raportat 277 de morți, dar în ziua aia au murit doar 11 oameni. Restul, de 256, au fost aduși „din lunile anterioare“ și din 2020. Pe 19 iunie, la 96 de morți raportați, doar 6 au murit la zi, ceilalți 90 fiind călători în timp. Reportul nu e uniform. Uneori cifrele sînt mai mari, alteori scad, așa încît totul să pară că ține de capriciul bolii. Dar asta nu arată decît că operatorii au căpătat experiența hoțului, care se abține s-o rupă la fugă cu prada, ca să nu bată la ochi.

Întrebarea care se pune e: cine răspunde? Fiindcă putem distinge aici infracțiuni multiple, în serie și cu premeditare. De la fals și uz de fals la fals în declarații, de la complicitate și tăinuire la obținerea de foloase necuvenite, de la atentat la siguranța publică la constituirea de grup infracțional organizat avem materie penală pentru o mie de ani cu executare.

În lunile care urmează verii vor fi mulți morți de ascuns, morți care azi sînt vii, oameni care au fost îndemnați să renunțe la mască și la vaccinare de președintele Iohannis și de Guvernul Cîțu. Avizi de popularitate, speriați de declin, amatori și iresponsabili, președintele și premierul au înlăturat restricțiile pe 15 mai, cu reclamă la televizor, într-un moment în care state europene bine vaccinate își prelungeau măsurile de prudență. Poporul a înțeles de aici că e gata cu pandemia și că, deci, nu-și mai au rostul masca, distanțarea și vaccinul. Rezultatul e că sîntem de două ori mai nevaccinați ca restul țărilor europene cu o lună și ceva înaintea valului patru. Rămînem aceiași daci neclintiți, grupați în tunelul spiritului carpatin. Iar contra tulpinii Delta contăm pe vacanța în Grecia și pe aglomerația de la mall.

Israelul, care și-a vaccinat și cîinii vagabonzi, a reintrodus obligativitatea măștii afară și la interior în anumite zone. Marea Britanie, cu jumătate din populație imunizată, anticipează renașterea monstrului viral și impune iar restricții. Franța și Germania prelungesc măsurile sanitare în regiunile unde reapar cazuri. Portugalia a reintrodus lockdown-ul. China izolează teritorii de mărimea României doar pentru cîteva cazuri în Shenzen.

Noi, în schimb, ca toate popoarele primitive, preferăm sacrificiul uman. Știm cum să-l ascundem, cum să-l vindem politic și cum să-l transformăm în acea resemnare mulțumită, lipsită de inteligență și de instinct.