AUR a fost tras din priză

George Simion și Diana Șoșoacă sînt agenții fascismului delăsător și incompetent, o versiune județeană a ultranaționalismului european, care nu îndrăznește să pronunțe cuvintele interzise din secolul trecut, dar lasă să se înțeleagă că le știe. Partidele lor arată ca și cum ar fi fost asamblate în umbra SRI și a derivatelor lui în retragere, iar ei înșiși par recrutați în urma unui casting precedat de filaj.

Fascismul ăsta mioritic e produs după o rețetă casnică, cu materiale din gospodărie, cu ambiții mai degrabă personale și județene, dar are toate simptomele cunoscute. Simion (și, de la un moment încolo, Șoșoacă) exprimă o politică radicală și autoritară de extremă dreapta, antimaghiară, antioccidentală, antiglobalistă, eurosceptică, iredentistă, xenofobă și revizionistă, iar pentru toate aceste încadrări există citate abundente în spațiul public. Amîndoi sînt despotici în interiorul propriilor partide, unde, exact ca fasciștii adevărați, au suprimat opoziția.

Și, o vreme, Simion, urmat îndeaproape de Șoșoacă, a reușit să anime bazinul dacilor moderni, adormiți între sărăcie și corijență. Mișcarea „naționalistă și suveranistă“, cum o numesc ei, a mobilizat un segment de populație care nu se regăsea în măsurile curente de jaf politic și aștepta cu nerăbdare un Mesia voievodal, un fel de cumătru al lui Ștefan cel Mare.

AUR și SOS au început o creștere accelerată în urmă cu doi ani, cînd sărăcirea populației, începută în pandemie și desăvîrșită de explozia prețurilor la energie, a înmulțit adepții ofertei lor de răzbunare. Creșterea partidelor în sondaje a atins un vîrf, cîndva în urmă cu patru luni, după care tot zgomotul s-a stins, ca și cum cineva a tras AUR din priză. Simion s-a confruntat dintr-o dată cu un val de contestări interne. Și-a pierdut vehemența, a lăsat baltă temele agresive, fascismul i s-a blegit și întreaga organizație și-a pierdut moralul. AUR nu mai e azi partidul care amenință să depășească PNL și să intre în turul doi la prezidențiale, ci doar un meteorit gata să ardă în atmosferă. Șoșoacă, la rîndul ei, păstrînd proporțiile, a divorțat. Un circ la standarde de mahala i-a știrbit elanul profetic și a coborît-o în sondaje.

Ce arată asta? Arată că AUR (și SOS) sînt un fel de operațiuni politice speciale cu rol de partide balama. Serviciile și rezerviștii Serviciilor au fabricat întotdeauna partide balama, pe care le-au folosit ca să încline majoritățile într-o parte sau alta. Materialul cel mai flexibil a fost naționalismul. Așa se face că, în ultimii 34 de ani, România a cunoscut naționalismul antiunguresc de tip PUNR, naționalismul xenofob cu accente antisemite și antițigănești de la PRM, naționalismul militar și plagiator de la UNPR, pentru ca astăzi să se desfete cu naționalismul suveranist, protocronist, melancolic-voievodal, legionar, fascist și de mahala.

O vreme, AUR a fost folosit ca sperietoare: un partid extremist care să împingă electoratul majoritar să voteze „stabilitatea“, adică blocul politic PSD-PNL. Simion urma să intre în turul doi la prezidențiale cu produsul coaliției Nicu și Marcel. Numai că, între timp, PNL vrea să candideze pe cont propriu la președinție. Asta înseamnă că perspectiva coaliției s-a schimbat și că Simion nu mai are ce căuta în turul doi. AUR a fost tras din priză pentru faza electorală, urmînd să fie utilizat doar în faza parlamentară, dacă viitoarea majoritate are nevoie de o balama. Așa se văd lucrurile din exterior și, după treizeci de ani de scheme identice, nu există nici un motiv să fie altfel. Foloasele unui partid politic sau ale altuia reprezintă o interpretare de conjunctură. Beneficiarii adevărați sînt cei care nu se schimbă niciodată și nu sînt niciodată aleși. Cei care controlează Serviciile.

De altminteri, dacă existența acestor grupări ultranaționaliste cu nuanțe de fascism reprimat n-ar fi fost oblăduită de Servicii, Simion și Șoșoacă ar fi fost eliminați conform legii. Un singur exemplu: Diana Șoșoacă, care desfășoară o activitate permanentă în favoarea Federației Ruse, e perfect încadrabilă la articolul 394 din Codul Penal, cu fapta de trădare. Căci: „Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin (…) aservire față de o putere sau organizație străină (…) se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi“. E știut că femeia merge la ambasada Rusiei și se freacă des, prin viu grai și în scris, de agenții unui stat inamic, dar nu a existat nici cea mai mică tentativă a organelor noastre judiciare sau secrete de a o investiga. Asta pentru că butoanele de acțiune asupra partidelor balama sînt chiar liderii acestor partide. Liderii sînt lăsați să se afunde în acțiuni compromițătoare pentru a crește pîrghia de șantaj și manevrabilitate.

Așadar, afacerile cu fascism, naționalism, suveranism și isterie dau profituri politice bune. Dumnezeu, care e tîrît în toate doctrinele extremiste, dă neputincios din umeri. E combinația dracului, nu mă bag, pare să spună.