Baroni, aruncați armele!

La parastasul ursului Arthur nu s-a auzit nici un bocet pesedist. Nici liberalii și nici ungurii nu s-au grăbit să-și tragă mucii la căpătîiul splendidei fiare. Toți iubitorii de natură din partidele vechi s-au furișat pe lîngă cadavru fiindcă toți se simt cu musca pe căciulă.

Baronii PSD și PNL sînt, aproape toți, vînători înrăiți. Cînd au ajuns șefi de organizații, președinți de consilii județene, primari, miniștri sau prim-miniștri s-au dedat vînătorii cu aceeași frenezie cu care s-au tăvălit în pulberea doctoratelor. Ura pe sălbăticiuni i-a lovit la grămadă, aproape fără excepție, ca o epidemie de COVID-19 avant la lettre.

Pe pereții acestor ucigași aleși de popor, în sufrageriile cît poiana sau în cabanele de vînătoare construite pe bani publici, se regăsesc sute de Arthuri. Capete de urs, de mistreț, de cerb, de căprior și de capră neagră le tapetează palatele. Blănuri de animale jupuite le acoperă podelele, păsări împăiate stau încremenite deasupra ușilor de lemn ocrotit. În ochii de sticlă ai inocentelor jivine se oglindesc proprietarii fără merite ai țării, neamprostia în deplinătatea ei, absurdul și țopenia unei existențe îmbuibate. Pe sîngele vărsat de fauna răpusă ar putea naviga flota pe care n-o mai avem.

Pentru politicieni, vînătoarea e unul dintre cîștigurile puterii. Nu e o activitate de vocație sau izvorîtă din pasiune, ci un pretext de lux în care banul și descurcăreala pot fi etalate. Nimic din puritatea sau necesitatea vînătorii nu poate fi recunoscut în armele și mașinile scumpe, în chermezele cu folcloriste sau în masacrele care pustiesc pădurea. Politicienii care vînează trag din foișor, folosesc muniție supradimensionată și puști cu repetiție.

Baronii PSD, PNL și UDMR pun la cale, prin rotație, partide de omor în masă, cu gonaci de la organizația de bază, în care sînt doborîte, la nimereală, animale tinere sau gestante, specii pentru care nu există autorizație, dar au avut ghinionul să apară în cătare. Adevărul nu trece niciodată de mesele dionisiace care încununează măcelul, mai ales că la aceste ucideri politice participă șefi de la Poliția Locală, procurori, judecători și, de multe ori, ofițeri și generali din Servicii. Vînătoarea de urs, lup și mistreț e adesea urmată de vînătoarea căprioarelor locale prin cabană, fardate și parfumate special pentru domnii de la centru, căci trofeele erotice sînt la fel de apreciate ca cerbii capitali.

Arthur, prin urmare, n-avea cum să stoarcă lacrimi sau indignare în PSD, PNL sau UDMR. Firește, dacă le întrebi, toate trei partidele țin cu ecologia, protejează natura, se opun defrișărilor și se dau de ceasul morții cu Green Deal. Ar fi, însă, de ajuns ca un singur mistreț să-și spună povestea și toată această farsă s-ar nărui.

Vînătoarea politică e o formă violentă de impostură, din categoria studiilor contrafăcute, a doctoratului furat și a averii nejustificabile. E demonstrația tristă a cocalarului arivist, care ține să-și spele abjecția, nepedepsit, într-o baie de sînge.

Astea fiind spuse, e un moment bun să li se ceară acestor criminali de dumbravă să-și abandoneze puștile și năravul. Mîntuitorul, pe care l-au umplut de scîrbă cu crucile lor fățarnice, încă poate fi îmbunat. Evanghelia e plină de modele, așa că cel ce se simte fără păcat să arunce primul arma. Cel ce pretinde că nu-i o javră mincinoasă care trimite sms-uri cu „Paște luminat“ și „Să fim mai buni în ziua Învierii“ să meargă la Poliție și să se lepede de carabină. Cine vrea să arate că nu minte ca un porc domestic cînd acuză defrișările, poluarea și extincția acvilei de munte să-și ardă carnetul de vînător în public. De extracția fiarelor dăunătoare să se ocupe pădurarii, adică oamenii care înțeleg pădurea, știu să tragă și iubesc animalul pe care îl doboară.

Toți politicienii să depună armele și să renunțe la vînătoare. Ar fi primul milimetru real din lungul drum al reabilitării. Altfel, tot tărăboiul e degeaba. După ce că sînt un pericol permanent pentru societate, acești oameni mai umblă și înarmați.

nicio vizualizare