Am scris de atîtea ori despre Traian Băsescu, încît, acum, cînd pleacă de la Cotroceni, personajul mi se pare străveziu, ca o rufă purtată și spălată de prea multe ori.
De ambele dăți cînd l-am votat ca președinte, n-am făcut-o de dragul lui, ci, în 2004, pentru că nu voiam să-l văd președinte pe Adrian Năstase, care părea să aibă legături profunde cu corupția, și în 2009, fiindcă Mircea Geoană mi se părea lipsit de consistență și nici el inocent în privința corupției. În 2004 Băsescu, în ciuda limitelor sale vădite, de tot felul, avea aerul unei prospături care vine să se lupte cu corupția și cu caracatița politică care se îngrășase pînă atunci peste poate.
Cînd Băsescu a pus-o pe Monica Macovei la Justiție, am avut impresia că această Robespierre în fustă va face și va drege. Numai că după ce s-a folosit de ea, Traian Băsescu a lăsat-o să cadă, ca și cum Parlamentul ar fi dat cu ea de pămînt. Ulterior Băsescu a trimis-o la Bruxelles, fără să știe că binele pe care i l-a făcut el i se va întoarce înmiit din partea Monicăi, cînd cu referendumul.
Dacă în primul său mandat însă Traian Băsescu ar fi făcut pe marele susținător al Elenei Udrea, cu siguranță că în 2009 mi-aș fi anulat votul, punînd ștampila și pe numele lui și pe cel al lui Geoană. Atunci însă Traian Băsescu avea alte socoteli. Să facă din PD, un partid mic, un partid di granda, provocînd plecări din PNL, cu gîndul de a-i lichida pe liberali și de a transforma PD-ul într-un mare partid, pe care să se poată sprijini ulterior. Marea lovitură a lui Băsescu a fost cînd PD-ul a trecut de la socialiști, la popularii europeni, ceea ce i-a înlesnit lui relațiile cu vîrfurile popularilor, mai întîi în calitate de băiat de mingi, iar apoi ca băiat al nostru oropsit de socialiști și de liberali.
Cînd Băsescu a devenit președinte, au fost arestați Iacubov și alții, plus că mogulul Patriciu a făcut și el cunoștință cu arestul preventiv al poliției. Pe atunci nu se întreba nimeni de ce oare nici unul dintre baronii pediști nu e înhățat de procurori.
Filosofia lui Băsescu nu diferă cu nimic de aceea a lui Petre Roman care îi îndemna pe membrii partidului său să se îmbogățească. Deosebirea e că Roman nu s-a băgat nici direct, nici prin rudele sau amicii săi în afaceri de îmbogățire politică. Așa că acum, Petre Roman n-are nici o problemă cu DNA, în timp ce Băsescu are un frate cu probleme, are și un ginere care pare expus la anchete și are și amici sau amice care au ajuns în pușcărie preventivă sau sînt pe cale de a ajunge acolo.
Ce a făcut de fapt Băsescu în cel de-al doilea mandat al său? I-a protejat pe corupții săi, împotriva corupților celorlalți. Dar cînd marea victorie a regimului său a fost arestarea și condamnarea lui Adrian Năstase, ca dovadă că justiția nu mai depinde de politicieni, trupa de corupți ai alui Băsescu a început și ea să intre la apă. Marele moment a fost cel cînd Mircea Băsescu a fost băgat, preventiv, la pîrnaie. Ulterior, procurorii lui Băsescu, simțind că dacă nu-și fac treaba, cine știe ce-i așteaptă, au început să uite ai cui sînt pentru a-și salva pielea.
Da, se poate spune că Băsescu are merite în dezlănțuirea Justiției, doar că el nu și-a imaginat că această dezlănțuire se va întoarce împotriva apropiaților lui.
