Cea mai grea problemă a lui Nicușor

Chiar dacă teatrul de război pare să fumege peste cadavrele unor dinozauri, a fost o luptă electorală din care toată lumea a cîștigat cîte ceva.

PNL a cîștigat ceea ce n-a mai avut niciodată: locul întîi la votul politic. PSD a cîștigat multe satrapii pe care le credea pierdute. PMP a obținut iarăși speranța de a supraviețui la umbra lui Băsescu, pe listele PNL sau într-o alianță de dreapta la parlamentare. Pro România a cîștigat experiență și o lecție despre aroganță. În fine, USR a luat Bucureștiul și două sectoare, plus alte patru primării mari. Să fi fost alegeri în două tururi, USR ar fi luat județe întregi, cele mai multe municipii și poate chiar locul doi la vot politic.

Pe lîngă aceste cîștiguri la grămadă, s-a mai cîștigat ceva. A ieșit la iveală dorința poporului de a-și înnoi aleșii. Ba chiar a fost detectată flăcăruia unei conștiințe politice noi, capabile să discearnă între prostie și școală.

Sigur că USR-PLUS e încă învăluit în ceața imaculatei sale concepții și nu s-a lămurit încă nimeni pe de-a-ntregul dacă ursitoarele acestui partid au trecut de-adevăratelea în rezervă, dar nu încape vorbă că oamenii aduși de USR-PLUS în prim-plan provin de pe alt raft al bibliotecii.

Nicușor Dan, de pildă, cu aerul lui împrăștiat și năuc, e absolvent al Școlii Normale Superioare din Paris, are un doctorat la Universitatea din Paris și și-a obținut titlurile și premiile ca urmare a unei vocații demonstrate. Clotilde Armand are, la rîndul ei, un masterat la MIT, una dintre primele zece universități ale lumii. Ba, pe deasupra, e nepoata unei contese și nevasta unui matematician premiat în țară și peste hotare. Sînt mulți useriști cu studii serioase, oameni care au absolvit facultăți de stat, care au ales profiluri grele, care au tras și au absolvit cu note mari, oameni de care s-au lipit știința și limbile străine, tineri care au reușit să-și completeze educația la universități din Occident.

USR a adus un salt în educația candidaților, a ridicat standardul intelectual în politică și, chiar dacă mulți useriști par isterici sau picați din lună, prezența lor în primării, în consilii locale sau municipale nu poate decît să schimbe în bine înțelegerea lumii.

PNL și PSD, partidele vechi, sînt de acum încolo forțe conservatoare. Și PNL, și PSD sînt la limita termenului de garanție. Stînga pesedistă și dreapta național-liberală, așa cum sînt ele acum, adică feudale și dezalfabetizate, nu mai sînt repere ideologice. În România, partidele nu mai sînt de stînga și de dreapta, ci conservatoare și progresiste.

USR iese de sub umbrela dreptei și se opune, prin dinamică, educație și perspectiva asupra viitorului, celor două partide conservatoare.

Ca partid progresist, USR e obligat să amestece politici sociale de stînga cu politici economice de dreapta, numai că, înainte s-o poată face, trebuie să vomite o parte din ideile inepte, înghițite pe nemestecate în cei patru ani în care s-a învîrtit, derutat, în jurul cozii. Partidul fără ideologie, cum își spunea la început, are deja o doctrină în care se mișcă, numai că a uitat s-o scrie și s-o asume.

Pînă atunci, însă, oamenii educați pe care i-a pus pe masă USR urmează să-și arate puterile. Nicușor trebuie să rezolve apa caldă, termoficarea, poluarea și traficul din București, și să clădească, așa cum le-a promis alegătorilor, noul oraș. Toate astea s-ar putea arăta mai grele decît marea teoremă a lui Fermat. Mai ales pentru că nimeni, niciodată, n-a reușit să le rezolve.