Ei, da, avem o problemă uriașă cu morții care au construit stadioanele din Qatar. Avem o problemă chiar mai mare legată de corupția din FIFA și de modul în care sunt atribuite organizările campionatelor mondiale de fotbal. Superb documentarul Netflix pe tema asta, dar nu reușește să ne explice cum a fost posibil ca, în 1994, Cupa Mondială să fie găzduită de SUA, o țară complet lipsită de tradiție în domeniu, unde trei sferturi din lumea microbistă trebuia să chiulească de la serviciu pentru a vedea meciurile, disputate la ore criminale pentru jucători, pe temperaturi favorabile doar sponsorilor. Chiar n-am văzut în documentarul cu pricina povestea asta, cum n-am văzut-o nici pe cea despre propunerea SUA pentru organizarea campionatului din 2022. Scăpări minore, desigur.
Bine, măcar, că ni s-a arătat faptul că, atunci când vor, Statele Unite își pot trimite anchetatorii și investigatorii peste tot în lume, să facă arestări. Era, cumva, Elveția în jurisdicția FBI? Nu, dar dacă a fost nevoie a intrat.
Să revenim, însă.
Știți mantra aia a comentatorilor români de fotbal? Aia prin care încearcă să explice jenantele prestații ale României? „Nu mai există echipe mici în fotbalul de azi!“ Ei, nu! Există. România e una dintre ele. Poate singura.
Dintre toți oamenii pe care-i știu, poate doar Ovidiu Ioanițoaia ar putea să se exprime competent asupra altor campionate mondiale. Dar nouă, deja bătrâni, mai departe de cel din 1986 nu ne este îngăduit să mergem. Că nu avem SSD-ul atât de mare.
Iar dacă e să facem comparații, de acolo pornim.
Și nu există, chiar nu există Mondial mai frumos, mai fotbalistic. Erori de arbitraj? Da, poate, dar nu semnificative, nimic ce să fi decis soarta unui meci. Arbitraje chitite pe o anumită echipă? Serios, derulați în spate caseta până în 2002, la cel mai rușinos Mondial din toate timpurile, unde arbitrii au fost mai importanți pentru Japonia și Coreea de Sud decât cinci sferturi din echipele băgate-n teren.
E și un mare avantaj că nemții au plecat acasă devreme, iar italienii nici măcar n-au venit. Am văzut ceva fotbal, luna asta.
Și, da, e genial că acest Campionat Mondial a avut loc în mijlocul sezonului, când toți overplătiții erau în formă. Așa ar trebui să se întâmple de acum înainte, oricât de mult s-ar plânge casele de pariuri sau proprietarii cluburilor din Europa.
Messi a devenit, pe ultima sută de metri, cel mai bun fotbalist al generației lui. E o chestie care ține de un soi de justiție divină. Celălalt, produsul marketingului tembel, era deja acasă de zile bune atunci când argentinianul a ridicat trofeul, într-o ceremonie ce a părut concepută special pentru el.
Dar sunt convins că, dacă ar fi câștigat Portugalia titlul mondial, se puteau aranja niște piscine cu gel de păr pentru campion.
Păcat că n-a vorbit Zelenski înainte de finală. Mare păcat. Asta și vreo câteva reclame gay ar fi făcut din campionatul ăsta unul perfect. Așa, a fost doar foarte frumos.
Slava!
