Născut ca Afrodita din spuma neomarxismului mistic latino-american, argentinianul Jorge Mario Bergoglio e un produs la mare modă, concurîndu-l cu succes pe ursulețul panda, care dacă ar fi plimbat cu pandamobilul prin București ar scoate la fel de multă lume pe la răspîntii.
Cu riscul blasfemiei, aș zice că Papa Francisc e un soi de Ion Iliescu de cursă lungă, baronii Vaticanului avîndu-i ca predecesori pe baronii pesediști care au tulburat prin anii ’90 masele populare cu președintele lor ,,cinstit și sărac”, ce le-a dat românilor să guste pe stomacul gol aghiasma neîncepută a capitalismului de cumetrie, adică un soi de cocktail Molotov compus din activiști de partid, securiști și mineri cu capsa pusă.
Din fericire pentru noi toți, Atletul lui Dumnezeu n-a prăsit sub sutană drăcușori din eșalonul doi ca Nea Nelu, fiind mai degrabă aureolat de-o modestie necontrafăcută și de un har al bunătății altoit pe autoironie și umor, lucru rar întîlnit la o față bisericească.
Sfidîndu-i pe bogyguarzii celești care-l feresc de toate cele, oficialii noști și-au dat în petic prin excesul de trupe civile și polițiști plantați de-a lungul traseului papal ca-n vreme lui Nea Nicu, de parcă Sanctitatea Sa nu s-ar fi plimbat prin Grădina Maicii Domnului, ci printre boscheții țepoși ai terorismului mioritic. La cîte garduri de fier au așezat între credincioși și papamobil ne-a fost teamă nu cumva să creadă lumea că Papa e un vatman angajat pe tramvaiele la fel de bine împrejmuite ale doamnei Firea. Ca să nu mai vorbim de jignitoarea prohibiție din supermarket-uri care și la opt ore după trecerea cortegiului papal prin fața lor n-au avut voie să vîndă băuturi spirtoase poporului nostru mahmur.
Păi, cum v-ați putut închipui, stimați tovarăși, ca tocmai junele argentinian care a inventat înaintea studenților francezi sloganul „Interzis să interzici”, care la bătrînețe obișnuiește să stea la o șuetă fără prejudecăți cu fetițele de pe centura Romei și care a acceptat să fie președinte de onoare al chiștocarilor de drum lung și al băutorilor fără frontiere, să ne cenzureze pofta noastră de băut?!
Obișnuiți să trăim în lumi paralele, nu-i de mirare că-n plin potop am rămas cu gîtlejurile uscate.
