Cum ne răfuim cu loazele politice

Iohannis și-a petrecut zilele fierbinți ale eșecului Schengen la București, sau poate la Sibiu, lustruindu-și bastonul de mareșal închipuit într-un război de la care a dat bir cu fugiții. Ar fi trebuit să fie la Viena, să-și folosească dialectul săsesc în fața cancelarului Nehammerovici, dar a preferat să se odihnească. Tot pe piteală a acționat și Ciucă, așa că la Viena și-au făcut drum doar poliglotul manual Bode, cel cu față de hîrciog surprins în magazie de raza lanternei, și cîțiva europarlamentari penibili, în frunte cu angrosistul de cărți Rareș Bogdan. S-a luptat, după cum se vede, nu numai pe prostie, ci și pe relaxare, dacă e să amintim călătoria la Dubai, cu o săptămînă înainte, a fruntașilor PSD. Aurescu, masonul prin care serviciile ne aduc la cunoștință standardul lor de mediocritate, s-a ascuns și el în fumul trabucului, ca un duh al imposturii.

Loazele care conduc România au demonstrat încă o dată că miserupismul e o subdiviziune a prostiei. Provinciali și neisprăviți, stau acum ascunși în cotețele lor aurite, ferecați în sinecuri, combinații și planuri electorale.

Iohannis e dator să dezvăluie ce i-a cerut conducerea OMV pe 21 noiembrie de l-a făcut să iasă și să spună că ar fi bine să nu ne grăbim cu Schengenul în decembrie. E dator să publice lista convorbirilor cu marii lideri europeni și să explice motivele pentru care n-a făcut un turneu european în marile capitale. Și el, și Ciucă sînt datori să facă publice informările primite de la Servicii și ambasadori cu privire la pozițiile Austriei și Olandei. Parlamentul e dator să someze Serviciile să facă publice aceste informări. La banii pe care România i-a pierdut în acești 11 ani de stat pe bară și la banii pe care îi pierde în continuare, aceste dezvăluiri sînt obligatorii și urgente.

Afacerea Schengen trebuie să se încheie cu un proces verbal al întregului eșec, cu stenograme și mărturii complete, cu rapoarte amănunțite, denunțuri și anchete. Dacă Serviciile au informat și politicienii au ignorat informările, trebuie arși politicienii. Dacă, dimpotrivă, Serviciile nu și-au făcut treaba și politicienii s-au mulțumit să le crească bugetele, atunci trebuie schimbate imediat legile de funcționare și conducerile Serviciilor. Din concluziile publice s-ar putea reînchega încrederea națiunii în democrație și noua politică externă a României. Dar cred că nu are rost să ducem ideea pînă la capăt fiindcă la gluma asta nu mai rîde nimeni de mult.

Singura concluzie e deja cunoscută: România e condusă de oameni de nimic. E mulsă de partide, e împiedicată să respire de Servicii. O mîzgă politică dezgustătoare i s-a depus pe economie și societate. Ca niciodată, loazele de dreapta și-au dat mîna cu loazele de stînga și cu loazele din SRI, SIE și SPP. Frăția asta prosperă zi de zi și impune o nouă genetică a dominației prin furt. Cleptocreaturile s-au înmulțit peste măsură, au covîrșit sistemul imunitar al societății, în curînd vor da gata și ce a mai rămas din conștiința publică.       Democrația s-a dus pe copcă, nu mai poate lupta cu virusul, nu mai poate alege decît proști, fiindcă infecția politică blochează,definitiv, accesul la putere al oamenilor decenți.

Întrebați-vă cum ar putea ajunge să conducă țara, sau Guvernul sau un minister, sau o companie publică importantă un om educat, inteligent, experimentat, competent, vorbitor de limbi străine și, pe deasupra, cinstit? Ce partid l-ar propulsa? Ce lider politic l-ar accepta, riscînd să-și vadă măsurată, prin contrast, propria impostură? Ce serviciu secret i-ar permite să ajungă în poziția în care ar putea decide că Serviciile trebuie puse la punct? Cum ar îngădui conjurația profitorilor politici – civili și militari – prezența la vîrful puterii a unui ins deștept și corect, care ar pune-o în pericol din prima secundă a instalării lui?

Guvernul, Iohannis, Parlamentul, ministerul Justiției nu vor face mai nimic în continuarea eșecului Schengen. Nu vor lua măsuri economice, nu vor ține discursuri politice în instituțiile europene, nu vor începe proceduri judiciare împotriva Austriei, nu vor impune sancțiuni. Vom vedea miniștri, președinți și șefi de partide dîndu-se discret de partea mulțimii, furișîndu-se pe valul de mînie la adresa OMV, Raiffeisen și BCR cu mișcări de spărgători de case.

Ar trebui atacați în presă, asediați în clădirile în care-și fac veacul, înconjurați cu mulțimi înspăimîntătoare, speriați de moarte, obligați să se împresoare cu jandarmi și trupe speciale, insultați în piețe de dimineață pînă seara, hărțuiți zi și noapte, făcuți de rîs, lecuiți să mai candideze. Dar generația care obișnuia să facă asta acum trei decenii a obosit. Acum vine Crăciunul, vin primele de sfîrșit de an, liberele, revelionul, vin sfinții Ion și Ștefan, mai sînt meciuri în Qatar și, oricum, dacă e de luptat, se poate lupta și online, din februarie-martie încolo, pe blog, pe Facebook și pe Tik Tok.

În lipsă de altceva, nulitățile din fruntea țării trebuie măcar adăugate, alături de băncile, benzinăriile și produsele austriece, pe lista urii, disprețului și boicotului.