Cum să furi un PSD

PSD s-a născut acum o jumătate de secol, în frumoșii ani ai marginalizării – anii ’70 –, cînd Ion Iliescu, încadrat de Securitate la categoria „deviaționist de casă al Tovarășului”, a întredeschis o perspectivă slabă, dar reală, către comunismul de catifea. La o vîrstă la care alte partide au fost împușcate sau arestate cu totul de strămoșul său bolșevic, PSD se mîndrește cu o stare intactă a aspirațiilor de bază, de la incompetență la disciplină și de la unanimitate la limbă de lemn. Peste ele, democrația a picurat un strop de lustru european și a răsturnat o basculantă de lăcomie.

Cu toate astea, PSD reprezintă visul politic al unei treimi din populația uimită a României, urcînd uneori cu popularitatea la jumătate, ba chiar la trei sferturi din listele permanente. E cea mai mare și mai solvabilă structură de pe piața muncii electorale, un mamut lînos cu fildeșii tociți în mitinguri și plenare, pe care vor să călărească mai toate triburile de șomeri, bugetari și pensionari.

Ei bine, mamutul se confruntă azi nu doar cu sulițele aruncate de procurori, ci și cu țeapa ascuțită de însuși președintele partidului, Victor Ponta, care l-a momit pe pachiderm în groapa săpată de ginta militarului fălcos.

Ce face Oprea? Îl susține la șefia SIE pe MRU, una din paiațele cu ifos ale lui Băsescu. Amenință cu plecarea din guvern dacă PSD îndrăznește să umble la cele două coduri, și așa destul de penale. Smulge o organizație de pensionari din grădina cultivată bătrînește de PSD și absoarbe ultimii derbedei din testamentul parlamentar al lui Dan Diaconescu. Îi fură, adică, PSD-ului și teritoriul, și meseria.

Victor Ponta i-a dat pe mînă guvernul, iar Oprea buzunărește partidul. Pentru un PSD obișnuit cu hoția, trebuie să fie umilitor.

Cînd te uiți cine-i suflă în pînze acestui general oțelit în culcaturi și trădări, descoperi obrăjorii umflați și buzele țuguiate ale președintelui Iohannis. Șeful statului îngăduie hoția politică, fiindcă, vorba crezului său politic, las să fure azi un bou ca să am guvernul nou.

Lucrul bine făcut urmează, așadar, pas cu pas, gîndirea titanului mongol care l-a precedat. Mai mult, îi folosește și cadrele, înșurubîndu-l pe MRU în tavanul SIE, cu ajutorul unei mese, a unui general suit pe ea și a patru procurori.

Uitați-vă bine la profesorul universitar doctor Oprea și la aura lui de analfabet dîrz, care vrea să guverneze militărește și să i se spună „domnule general”. S-ar putea să prindeți momentul cînd procurorii ăia îi trag masa de sub picioare.

Căci proverbul lui Iohannis mai are o variantă: cine fură ca un bou, mîine merge la bulău.