Vreme de secole, nuditatea masculină a fost apanajul exclusiv al zeilor, al eroilor și al personajelor biblice. Dacă nu coborau direct din Olimp sau din Biblie, numai nebunii și nerușinații s-ar fi lăsat dezgoliți în fața hârtiei.
Apollo e gol fiindcă perfecțiunea nu are nevoie să fie acoperită. El e zeul luminii, al rațiunii, al profeției. Corpul lui este standardul, nu vreo imitație. Nu-l dezbraci pe Apollo, nuditatea lui nu-l face de rușine, nu e vulnerabilitate, e măreție. El e gol fiindcă e deasupra nevoii de protecție, deasupra dizgrațiosului, deasupra pudorii.
David al lui Michelangelo e alt gen de goliciune. E un păstor de oi în fața unui uriaș înarmat și protejat. Goliat are armură, coif, scut și suliță. David nu are nici o protecție, se are pe sine, doar trupul și o praștie. Probabil că și din această cauză Michelangelo l-a sculptat înainte de luptă, nu după, tensionat, cu venele umflate, cu privirea fixă pe uriaș. Goliciunea lui parcă ne spune: mă am pe mine și doar cu atât îți ies în față.
Dürer s-a desenat gol, pe sine, în 1503, în peniță, pensulă și tuș, un desen de mici dimensiuni, fără nici o stilizare, fără pretenții, e primul autoportret nud din istoria artei occidentale. S-a arătat așa cum era, nu cum ar fi vrut să fie văzut.
Am descris trei goliciuni care cer de la cel „dezbrăcat” suveranitate, curaj și onestitate, iar de la nuditate, măreție.
România anului 2026 are și ea trei bărbați goi în fruntea ei. Nici unul nu îndeplinește vreuna din cele trei condiții.
Primul „nud” aparține domnului președinte Nicușor Dan. Nu l-a dezbrăcat nimeni, așa a venit. David e gol fiindcă nu se are decât pe sine, el este simbolul și alege să lupte pentru a supraviețui. Domnul președinte e și gol și nici nu-și aparține, nici nu luptă pentru ceva și parcă mai dragă îi este sinuciderea politică decât propria viață dedicată românilor. Grecii sculptau penisul mic ca semn al rațiunii care stăpânește corpul. Nicușor Dan ne-a arătat în aproape un an de mandat aceeași măsură modestă, dar nu din stăpânire de sine, ci din neputință. Din erecția politică a domniei sale, până acum nu s-a născut nimic memorabil. Nici o lege, nici o reformă, nici măcar o ceartă onestă, ca între bărbați. Nu cred că e abstinență, cred că avem de-a face cu sterilitate matematică. „Se dă” și „se cere” de la orice problemă au acum o rezolvare nicușoriană. Adică se dă la o parte din fața oricărei probleme, se eschivează din fața oricărei decizii. Apoi, se cere pentru fiecare criză să devină „așteptare rezonabilă”, fiecare întrebare se transformă în „nu am o dată certă”, fiecare urgență este, de fapt, o altă amânare. Nu refuză, nu acceptă, nu decide, pur și simplu nu e acolo. Este al doilea președinte al României care conduce prin absență. Nici măcar nu evită responsabilitatea, o ignoră cu naturalețea unui om care nu înțelege că responsabilitatea i-a revenit prin votul românilor.
Al doilea „nud” e al domnului Ilie Bolojan. Dürer a avut curajul să se dezbrace pe sine. Domnul prim-ministru ne-a dezbrăcat pe noi, ne-a lăsat sportivi în pielea goală și ne-a mai și spus că e spre binele nostru. El a rămas cu țoalele pe el, haină de contabil, cămașă cu mânecuțe, privire de pedagog, în timp ce României, obligată de politicieni bagabonți să facă striptease, i-au fost luate educația, spitalele, energia și sufletul. Și doar noi am rămas în c…ul gol, în timp ce ni s-a explicat austero-academic că asta ne călește, că ne face mai sănătoși.
Din marmura de Carrara, Michelangelo l-a zămislit pe David. „Nudul” Bolojan a secat și piatra, sculptura domniei sale e o gaură de covrig. Reforma Bolojan n-a dezbrăcat decât norodul, goii și desculții, cărora le-a luat și cămașa de pe ei. Iar acum gușații partidelor, amantele, șoferii și atârnicii acestei ciume sociale privesc de la mesele din primul rând cum ne unduim nudurile la bara tranziției fără cap și fără de sfârșit. Tăiați, tăiați, tăiați, că nu e de la noi, e de la ei, spun tot ei. Lua-te-ar gaia de reformă, îți știu toate goliciunile, ți-am văzut toate crăpăturile, știu cum îți flencăne bucile și-n stânga spectrului politic, și-n dreapta lui, opriți coitul, prea mulți obsedați politic au avut erecții doar la văzul românilor rămași în fundul gol!
Satirul e domnul Sorin Grindeanu. Creatura din cortegiul lui Dionysos, jumătate om, jumătate bestie, nici cal, nici țap, instinctul fără pic de rațiune. Tot ce rațiunea (Apollo) ținea în frâu, filtra, satirul lăsa liber. Pe amfore și în sculptura antică, satirii erau reprezentați în erecție permanentă, dar din erecția lor nu se năștea niciodată nimic, era figura poftei fără rod. Domnul Grindeanu e nudul gol-goluț, jumătate animal, jumătate om, niciodată un întreg, căruia însăși natura i-a refuzat acoperirea. Satirul antic face sex cu poftă, cu energie, cu vitalitate dionisiacă. Satirul nostru a futut meciul României din prostie și hoție. Nu pretinde că e David, nici nu pozează în Apollo, nu simulează austeritate. Ia ce poate, când poate, cum poate. E catârul politicii românești, hibrid între cal și măgar, cu genitale complet dezvoltate, echipat ca un reproducător, funcțional aparent și complet steril. Produs al unei încrucișări între două specii care n-ar fi trebuit amestecate, capitalismul de cumetrie și populismul grețos. Arată ca un lider, e echipat ca un lider și totuși nu poate produce nimic.
Domnul Grindeanu este drama satirică a României, este hazul, necazul și macazul României, toate pe dos. Satirul de pe Bega transformă în eșec orice oportunitate și mânjește fiecare licărire de inteligență cu grăsimea propriei mediocrități.
Acest nerușinat zâmbăreț nu va lăsa nici o dâră în memoria colectivă și-l vor aminti probabil clanurile pe care le-a aranjat pe viață și băieții cu ouăle de aur ținute în cutii de pantofi. Dar, cum noi suntem regii anomaliilor, este singurul care are șansa veșnicei pomeniri la români! Să îngroape partidul care a distrus România! Ar fi singura erecție a catârului care chiar ar avea efect. Din păcate, și pentru asta îți trebuie vlagă, iar catârul nostru are voință, dar nema putirință! Și, cu toate acestea, „geaba a chichirezit gâlceava”.
Caravaggio, maestrul clarobscurului, a reușit să facă o Madonă dintr-o prostituată. Călugării care au comandat tabloul l-au refuzat, pentru că, deși îi atrăgea sacralitatea, era acolo prea multă carne, prea mult adevăr, prea mult trup. Asta nu a contat pentru Rubens, care l-a convins pe ducele de Mantua să cumpere lucrarea imediat. Călugării, și asta trebuie să reținem, știau diferența dintre cap și cur. Noi n-am știut-o niciodată. Am preferat carnea de fiecare dată, am ales dosurile, am votat ștremeleagul, convinși fiind că materia cenușie stă în puță, nu pe umeri. Și în rarele ocazii când am ales mințile, ne-am înșelat și mai rău, din simplul motiv că mințile noastre politice sunt tot dosuri, doar că întoarse pe partea cealaltă, inside out.
De la greci știm că în frig și în frică trupul se retrage în sine. Penisul se micșorează, testiculele urcă, totul dispare spre interior. Medicina a dat și un nume acestui sindrom, koro, teroarea că totul se retrage complet în propriul trup, că dispare în tine însuți. Ai noștri suferă de koro politic, erecția lor nu umflă pantalonii, nu iese niciodată afară, se întoarce în ei înșiși. Tot ce le crește, crește înăuntru, în interior, spre propria satisfacție, spre propriul buzunar, spre propria conservare. O potență care nu ajunge niciodată la celălalt. Se f…t pe ei înșiși, la propriu. Dar până acolo, mai dau o tură și pe la nudurile românilor.
P.S. Îi mulțumesc lui Gabi Antoniu pentru ideea acestui text, izvorâtă dintr-o discuție pe care am avut-o la Oești/Argeș, într-o seară de august!
2.928 de vizualizări
„izvorâtă dintr-o discuție pe care am avut-o la Oești/Argeș, într-o seară de august!”
O seară torida de august stropita din belsug cu alcool.
Vai, sa nu va inchipuiti, macar , sa ii comparati cu David sau Apollo !
Si sa nu ii dezbracati, ca femeile pleaca din tara ! 🙂
Așa-i c-ați avut note mici la mate în școala generală și v-ați dat seama c-ați fi putut avea mai mult cu alți profesori?
Bun articolul. Dar când scrieți despre David, sunteți în eroare. Citiți 1 Samuel 17. Dar cel mai bine ar fi să citiți toată Biblia. Și să credeți.
Domnilor, ce discuții de decembrie purtați în august… Curat schimbare climatică! 😜
Poftim, te-ai băgat tu cu Biblia şi i-ai stricat omului bunăciune de articol! Avea de toate: introducere, cuprins (…mă rog) şi un sfârşit emoţionant. În loc să culeagă laurii şi bonusul acum trebuie să se apuce de citit! Cu David cred că te înşeli, nu e ACELA, e celălalt, în chiloţi…Popovici!