Sunt indivizi care fumează țări
unde coliva nu mai e la modă,
în loc de grîu, pe cîmp cresc lumînări
și capetele pruncilor lui Vodă.
Sunt indivizi care fumează țări
și-aruncă apoi chiștoacele-n Gheenă,
Iona-i antreprenor de lumînări
cu spermanțet extras dintr-o balenă,
că miturile ce-au bolit în cărți
își schimbă parcă sensul dintr-o dată,
mai marii lumii s-au pișat pe hărți
că pacea-i totdeauna vinovată.
Secolul lui Malraux, religios,
pare corcit acum cu Evul Mediu,
dreptatea s-a întors cu susu-n jos
de cînd plecă Dracula în concediu.
S-a dus să se bronzeze în Iran
într-o rubașcă fină din Ucraina
luată pe doi poli de la Ivan,
că totu-i de vănzare: asta-i taina!
Că și tu Doamne te-ai retras în cer
și de o vreme nu mai dai pe-acasă.
Coboară! Scoate sabia de fier
și taie lumea ca pe-o oaie grasă!
1.522 de vizualizări
Zombi
Oricind, oriunde si oricum
ne timpim tantosi pe-acest drum
pe care-i praf, si fum, si scrum.
N-avem viitor. Traim acum.
Traim si noi cum se mai poate
cu piini uscate, sau necoapte,
cu ce ramine din palate,
spunind van adevaru-n soapte.
Cu capul spart umbla-adevarul
pe strazi pustii, in intuneric,
cind mincinosii-si umfla sporul
in acest univers isteric.
Un univers in care omul
chiar ca nu isi mai afla locul,
caci napadit de scirba-i domul
in care ne sfinteam norocul.
Norocul nostru-i o iluzie
cind viata ne e strinsa-n chingi
in lumea plina de confuzie
unde doar misel fiind invingi.
Confuzia e numele nostru
in lumea ticalosilor
ce sug cu lacomul lor rostru
tot ce-am sadit cu drag, cu dor.
Dar poate-acest dor si-acest drag
intr-o zi de hac le-or veni –
cind linistiti, fara artag,
le-om arata ca-s morti de vii!
Cu toata stima, A. Matita