Dragnea călare pe Coposu

Dragnea a zis: „Vreau să vă ridicați în picioare” și în penumbra sălii au tropăit patru mii de spectre, ca armata morților din Dunharrow răspunzînd unei porunci a Pămîntului de Mijloc.

Patru mii de pesediști au luat poziția de drepți cu fețele lungite de tristețe, apăsați de umbra negrei presimțiri, așteptînd din clipă în clipă să li se deschidă pămîntul sub tălpi și întreg congresul să se prăbușească în cazanul cu smoală.

În timp ce Dragnea îi cerea iertare lui Coposu, prin aerul greu al Sălii Palatului s-au putut vedea zvîrcolindu-se, ca niște zmeie de fum, duhurile lui Cozmîncă, Micky Șpagă și Hrebenciuc.

Dragnea ar fi putut spune, mai departe: „Să fie lumină!”, și lumină s-ar fi făcut, iar plenul ar fi văzut că lumina nu e bună.

Dar nu e chip să te împotrivești disciplinei de partid. Nici măcar cu trecutul. Cînd semnalul a fost dat, toți, ca unul, pesediștii au executat ordinul de lepădare.

Dacă, la finalul lucrărilor, Dragnea anunța că urmează să fie mîncat de viu Ion Iliescu, delegații s-ar fi așezat ascultători la coadă. E, probabil, prețul rămînerii la guvernare, și-ar fi spus liderii din teritoriu între două înghițituri.

De aici vine forța PSD. Ordinea, disciplina și ritualul de supunere fac din acest mamut o armată de ocupație a Parlamentului și administrației, pe care milițiile liberale, măcinate de bîrfe și ciupeli, n-o pot clinti.

PSD e un partid născut de societate pe cale naturală. Masa lui s-a aglutinat de la sine. Are grupa sanguină a primilor ani de șomaj și pensii devalorizate. Are fricile și loialitatea unui cartier de blocuri construite în anii ’80.

Chiar dacă e mai puternic decît liderii săi, PSD-ului îi place să se lase încălecat de monarhii aleși la congrese, fiindcă această robie îl păzește de divizare.

Acum în șa e Dragnea. Dacă e să luăm în serios diagnosticul de la congres, PSD trebuie internat într-o clinică și supus unor ample intervenții: amputare de lideri, lifting de doctrină, grefă de intelectuali, chirurgie morală reparatorie, transfuzie de sînge proaspăt.

Sînt operații crude, torturi nemaiîntîlnite în spitalele politice românești. Ar fi trebuit să vedem pacientul ridicîndu-se de pe scaun și rupînd-o la fugă pe străzi, dar l-am văzut ridicîndu-se doar ca să se reculeagă, ascultător, pentru studenții bătuți în tinerețe.

Această răbdare în fața șefului, această supunere oarbă și disciplinată fac din PSD o mașinărie politică de neînvins.

Dragnea va putea să-i scoată dinții cu batista, ca la șerpii veninoși, să-i spînzure baronii de grinzile ICR, să-i înlocuiască doctrina cu tehnicile Kama Sutra, să-l împăieze pe Ponta și să-i înscrie în BPN pe Blaga și Gorghiu. PSD nu va zice nici pîs.

Va întreba doar dacă asta e tot ce trebuie făcut ca să fie cîștigate alegerile. Sau mai e și altceva?