E nevoie de MUIE

Și au venit imaginile cu Nicușor așteptînd lîngă pupitru să-și termine Tomac cele unsprezece fraze de lemn. Adus de umeri, cu mîinile atîrnînd și privirea în pămînt, președintele României ține un picior ieșit în față, ca în stația de autobuz. În această jalnică scenografie se prăbușește destinul unei țări întregi, tîrînd după el, de joi după-amiază încoace, cadavrul democrației.

N-ai zice că în făptura mică și năucă pe care o numim Nicușor a încăput atît infern. Cum și-or fi făcut loc în ea demonii cei mari ai dictaturii? Pe unde s-or fi strecurat drogul și otrava tiraniei? Cum au reușit să pătrundă ideile crunte ale autoritarismului?

Sînt prea tari aceste cuvinte? Ia să vedem. La un an și jumătate de la alegerile parlamentare, Nicușor a desemnat un premier din afara mecanismului democratic. A dat deoparte rezultatul alegerilor și a numit pe cine i s-a năzărit lui. Să-l ascultăm: „Și, pentru că partidele nu se înțeleg între ele, singura soluție posibilă este un prim-ministru care să fie independent de partidele din Parlament“. Partidele din Parlament au fost scoase, așadar, din ecuația democratică, la un loc cu Constituția, cu alegerile, cu libertatea votului și cu drepturile ce decurg din el. Pînă azi nu s-a găsit alt nume pentru această schemă de formare a puterii decît regim totalitar.

Dacă halucinantul Călin Georgescu vedea un viitor fără partide politice, Nicușor i-a adus visul în prezent: le-a anulat cu mîna lui. Partidele din Parlament n-au decît să stea pe margine și să se uite la Tomac.

Cine e Tomac? Potrivit AEP, o persoană cu valoare reprezentativă zero. Un ins care n-a intrat în Parlament, al cărui partid încape pe o singură bicicletă. O ființă a cărei utilitate democratică și executivă e nulă. Un cetățean al vechii RSF Ucraineană, cu cetățenie moldovenească suplimentară, născut în Uniunea Sovietică și premiat, la un moment dat, cu cetățenia română. Un sinecurist, traseist PDL-PMP care a păscut din palma lui Băsescu și despre care surse din PMP spun că a băgat în buzunar cantități apreciabile de cash în campaniile electorale. Un figurant care a consumat pînă azi resurse fără ceea ce se cheamă return of investment.

Premierul desemnat Tomac n-ar fi existat dacă nu exista Băsescu (readus la viață de Justiție, extras din turnătorie și repus în privilegii). După cum nici desemnarea lui Tomac n-ar fi existat dacă n-ar fi fost dorința lui Băsescu să existe. Chiar dacă Petrov declară, pe ici-colo, că desemnarea lui Tomac e „o eroare“, face asta special, pentru a-și șterge amprentele de pe ceafa vechiului sclav.

Dacă Guvernul Tomac trece, mai ales în varianta lui independentă și tehnocrată, cu oameni din afara partidelor, va fi un guvern legat de mîini. Neputincios, ineficient, un nou agent al haosului, regresului și sărăciei. Majoritatea de strînsură care îi va fi dat votul se va răzleți și va trage de el din toate părțile, îl va bloca și șantaja după interesul fiecărui clan parlamentar. La ce bun să vii cu o asemenea aberație politică, dacă succesul ei înseamnă eșec garantat? Și, mai ales, de ce să anulezi, pentru acest rateu previzibil, rezultatul alegerilor parlamentare?

Să nu uităm că pentru aceste alegeri s-au cheltuit și s-au furat sume uriașe, s-a aruncat cu pensii și salarii, s-au făcut datorii cosmice, s-a clădit cel mai mare deficit din UE, s-au încrucișat, îmbrățișat și împerecheat datele de vot mai ceva ca rima perfectă din secolul al XIX-lea. Păi, degeaba ne-am nenorocit economic pe decenii? Ca să nu conteze alegerile? Ca să nu conteze democrația? Ca să-l pună Nicușor pe omul lui Băsescu?

Sînt multe de spus și despre lașitatea distructivă a PSD, care a provocat criza și se ascunde, prin liderii săi, în excursii de lux. Sînt multe de spus despre toate partidele: incompetente, corupte, infestate de acoperiți, dar avînd meritul că pe ele le-a votat poporul, nu pe agentul Tomac. Cînd Nicușor le scoate în decor și le înlocuiește cu „o persoană cu bun-simț“, cum îl recomandă Olguța Vasilescu pe Tomac, comite o faptă de inspirație totalitară.
E Nicușor dictator? Ai zice că nu. Ai zice că e un copil bătrîn și modest, depășit de situație. Dar prin fixații și ignoranță politică face gesturi care degradează democrația. Cînd calci în picioare alegerile la un an și jumătate de la rezultat, anihilezi voința poporului, sfidezi Constituția, insulți suferința și moartea investite în căderea comunismului.

După părerea mea, așa cum stau lucrurile acum, Nicușor are nevoie de MUIE. Adică de Muncă, Utilitate, Inteligență, Evoluție. De Motorul Unor Inovații Eficiente. De Măsuri Urgente pentru Industrializare și Eficiență. De un Model Unitar de Inovare Economică. De un Manifest pentru Unirea Industriei cu Educația. De Muncă, Uzine, Investiții, Exporturi. De Matricea Unificată pentru Inteligență și Eficiență. De Modelul Universitar pentru Inovație și Excelență. De Marea Unire Industrială și Economică.

Și lista o puteți completa la liber, după inspirație. Important e să vă încadrați în MUIE.