Eu, Victor Viorel Ponta, proaspăt înfrînt în alegerile prezidențiale, vă fac cunoscute următoarele:

M-am întors din Dubai, acolo unde mi-am liniștit familia aflată la Viena și unde 98% din alegătorii mei nu vor ajunge niciodată. Am crezut că foșnetul miliardelor de dolari din care s-au clădit Emiratele mă va inspira să construiesc bugetul rămas în țară. Acum realizez că n-ar fi trebuit să-l las singur cu Gabriel Oprea, dar sper să înțelegeți nevoia unui tînăr premier socialist de a-l privi pe Lewis Hamilton în compania unor șeici înfășurați în pături.

Alegătorilor mei care m-au căutat o săptămîna întreagă pe canalele unde era înjurat Băsescu le cer iertare și îi asigur că n-am luat numele stîngii în deșert, deși am vizitat o țară plină de nisip. O țară unde marii infractori români care au furat de la stat au ales să-și odihnească comorile, departe de brațul lung al comisiilor rogatorii.

Important e însă că m-am întors cu o aeronavă de linie și nu la bordul unui jet privat care, în afara caviarului, n-are nimic în comun cu socialismul pe care îl administrez populației mai în vîrstă. Asta exprimă graba cu care vreau să mă apuc de treabă, căci esența mesajului meu e aceasta: vreau să repar totul.

Am înțeles din cele 45 de procente că, dacă aș fi vrut să-l înfrîng pe Iohannis, n-ar fi trebuit să mă lupt cu Băsescu. Ar fi trebuit să-mi petrec cei doi ani și jumătate scurși de la numirea mea făcînd un lucru simplu: să guvernez.

Dar nu-i nimic, România nu l-a putut avea pe președintele Ponta, dar îl va avea pe premierul Ponta renăscut. Vreau, după cum am dovedit deja, să remaniez masiv Guvernul. Noul ministru de Externe valorează, măsurat în corlățeni, cam 10-15. Mă voi debarasa de Ioan Rus, imbecilul ăsta suficient din Cluj care a insultat lumea cu drumurile lui expres, după ce idiotul de Șova a adăugat la autostrăzile lui Boc un mare zero de asfalt. Pe fata de la Finanțe am anunțat-o deja că o să-și reia studiile la Harvard, dacă o mai primește cineva după ce și-a stricat CV-ul cu o funcție de ministru la București. Românii de pretutindeni or să rămînă fără ministru, fiindcă m-am întors din Emirate cu patru cămile și vreau să-l rup pe Stanoevici cu ajutorul lor, așa cum au făcut turcii cu Ioan Vodă cel Cumplit. Îl dau afară și pe discotecarul de la Fonduri Europene, fiindcă discoteca pe care mi-a recomandat-o la Abu Dhabi a avut prețuri cam mici. Pe Gabriel Oprea nu-mi permit să-l ating, dar mi-l imaginez pus să scrie după dictare și mă simt răzbunat. Cu Pricopie nu vreau să-mi mînjesc mîinile, las remanierea lui în seama DNA.

Dacă știți oameni tineri, curați, pricepuți, adulți cu experiență managerială, care au demonstrat, care au în spate o carieră personală puternică, oameni bogați care n-au furat de la stat și politicieni inteligenți, a căror declarație de avere le măsoară priceperea, moralitatea și cultura, anunțați-mă. Cu ei vreau să încep reconstrucția celor doi ani și jumătate pierduți.

Vreau să privatizez în forță, să mă năpustesc cu turbare asupra infrastructurii, să restaurez urgent masterplan-ul pe transporturi și să iau măsuri fulgerătoare în favoarea economiei.

Sînt tînăr. Vreau să lansez un plan de modernizare a țării pe douăzeci de ani, consolidat de un pact politic național prin care, cu acordul tuturor forțelor politice, să împingem neîntrerupt România înainte. Cele cinci domenii strategice pentru progresul în forță sînt agricultura, infrastructura, energia & resursele, educația și sănătatea. Dezvoltarea lor vreau să fie garantată prin Constituție pentru un interval de douăzeci de ani. Voi fi, în acest scop, cel mai apropiat și blînd colaborator al președintelui Iohannis, cel care, după plecarea mea, va gira acest proiect.

Uitați-l pe tînărul instabil și obraznic! Victor Viorel Ponta s-a maturizat. Precum Saul din Tars, am văzut drumul Damascului, deși am zburat peste Siria pe timp de noapte la o altitudine de 10.000 de metri. Am renăscut ca un fanatic al muncii, al păcii și al obiectivelor atinse și vreau, pînă în 2016, să vă las o Românie total schimbată.

Vreau să trăim atunci într-o Italie a Estului, o țară curată și reîmpădurită, străbătută de autostrăzile la care visăm de două decenii, cu mâncare ieftină și naturală pe care vin să se bată turiștii occidentali. O țară în care bătrînii rîd, în care toți marii infractori locuiesc la Rahova, care dă lumii cele mai bune soluții IT, care e placa turnantă a schimburilor economice între Asia și Occident și în care medicii nu mai învață limbi străine în locul anatomiei. Marea unire a fost un slogan pripit, dar vreau să vi-l servesc peste doi ani, pe un PIB de aur.

Avem de lucru, vă spun. De azi mă apuc de treabă și poate că, în 2016, cînd veți dori să mă votați din nou, n-o să fie nevoie să vă treziți dintr-un vis frumos.