Evanghelia după Coldea

Florian Sibilinicul, profet cu patru stele și vestitor al împărăției SRI, a vorbit: „Cred că e momentul potrivit să reamintesc un celebru personaj biblic care, în urmă cu circa 2000 de ani, a trădat pentru 30 de arginți. Ce dacă ulterior l-au apucat remușcările? Lucrurile nu s-au putut repara și răul făcut nu a putut fi rezolvat. Evident, ca orice trădător, destinul lui a sfîrșit tragic. Din această perspectivă constat cu îngrijorare faptul că unii, în mod vizibil, practică, astăzi, același lucru cu interesele statului român. O fac la vedere, extrem de vocal și fără pic de rușine. Ba mai mult, chiar par să își facă un titlu de glorie din asta, afectînd instituții fundamentale și capacități democratice de apărare și protecție a statului român. Poate ar fi bine cu toții să reflectăm la acest episod biblic și la altfel de personaje”. Tăios, apostolic, răzbunător, pe ici, pe colo agramat, dar un discurs de lemn cu totul remarcabil, presărat cu fiori și coșmaruri, sculptat de piarița Nicola în bordelul de comunicare al SRI. Numai că, în buna tradiție a textelor creștine, și aici parabola e neclară. Cine să fie, de fapt, Iuda?

Detectivii biblici n-au întîrziat să se arate. Unii l-au indicat pe Ghiță, alții pe Ponta. Gigi Becali a spus că Iuda e zămislit din protocoalele SRI-DNA, iar Băsescu, bătrîna caiafă deghizată în heruvim, crede că pilda se referă la prorocul-dezertor Daniel Dragomir și la alți ofițeri, procurori și judecători care s-ar gîndi să vorbească. În studiourile de știri se apelează la astrologi, artiști, preoți și vindecători. Iuda e căutat cu toate mijloacele bîlciului analitic.

Apostolii, însă, pot fi găsiți mai ușor. Aici ne ajută textul, căci trădătorul pare să fi afectat „instituții fundamentale și capacități democratice de apărare și protecție a statului român”. Care sînt aceste instituții? Păi, lista decurge din natura indignării: SRI, DNA, ÎCCJ și PÎCCJ deocamdată. Adică instituțiile legate prin protocoale de interes penal. Apostolii, care va să zică, sînt capii acestor principii de acțiune, liderii acestor etici, stăpînii acestor instrumente: Coldea, Maior, Kövesi, Stanciu și lista poate continua pînă la împlinirea numărului și faptelor săvîrșite. Iar dacă ăștia sînt apostolii, cine e atunci Învățătorul? Cine să fie Mînuitorul acestei lumi periculoase, Fiul Statului Modernizat și Regele Ideilor Penale?

E adevărat, n-a îndrăznit nimeni să-l răstignească și nici el n-a luat asupra lui vreunul din păcatele cunoscute și documentate. Creștinii și-l pot imagina țintuit pe scaun, epuizat de suferința amestecului, prăbușit în agonia specifică de dimineață, dar nimeni nu și-l poate închipui cerînd legionarului roman apă.

Revenind la Iuda, Florian Alegoricul n-are cum să-i înțeleagă importanța și nici alibiul, fiindcă interceptarea suspectului e făcută cu „circa 2000 de ani” mai tîrziu. Nu-i de mirare că tot ce reține SRI în sarcina urmăritului e trădarea, infracțiune care, după atîta amar de vreme, s-a prescris. Iuda, în fond, e geniul epic al Învierii. El e intriga care pune în mișcare miracolul. Fără curiozitatea lui eroică, Iisus n-ajungea pe mîna prigonitorilor săi și – cine știe? – nici pe cruce. Iuda a forțat o idee care șovăia, l-a împins pe Mîntuitor să-și verifice natura divină, l-a îmbrîncit în nemurire, în fruntea Bisericii și în istorie.

Iuda e folosit prostește în pilda lui Coldea. În limbajul răzbunător al subconștientului, însă, e folosit corect. Fiindcă Iuda, personajul care dezvăluie, riscă, forțează și împinge lumea spre vindecare, e cel pe care-l vrea pedepsit Florian Apocalipticul. Așa a fost pedepsită presa, pe vremea cînd abuzul de putere era o virtute a statului de drept, și așa au fost pedepsiți cei cîțiva martori, din interiorul sau din exteriorul sistemului, care au ridicat vocea împotriva acestui abuz.

Pînă una-alta, valul de dezvăluiri despre cinele de taină clarifică păcatele unui grup organizat de farisei. Avem de-a face, cum s-ar zice în CSAȚ, cu o vulnerabilitate la adresa siguranței penale.